Dubai este unul dintre cele sapte emirate ce alcatuiesc Emiratele Arabe Unite si, alaturi de Abu Dhabi, formeaza centrul economic si administrativ al statului arab. Dubai este traversat de un canal numit „Dubai Creek” si este marginit de plaje cu nisip alb, fiind scaldat de apele azurii ale Golfului Arabiei.

Pentru cei ce cred ca Dubai se adreseaza doar celor ce sunt in cautarea luxului regasit in hotelurile fastuoase si in restaurantele cu mancaruri fine, va garantam ca odata ajunsi in Dubai veti fi incantati de diversitatea activitatilor ce pot fi experimentate in emiratul arab.

OBIECTIVE

Una dintre cele mai cunoscute atractii turistice din Dubai este Moscheea Jumeirah, moschee construita in anul 1998 si care reprezinta un fascinant exemplu de arhitectura islamica moderna. Ridicata din piatra alba neteda, moscheea, cu cele doua minarete bogat decorate si cupola sa maiestuoasa, a devenit un simbol al orasului si un important loc de rugaciune.

Hotelul Burj Al Arab (in traducere – turnul arab) constituie un simbol international al Dubaiului modern si infatiseaza, in viziunea multora, luxul absolut. Hotelul de sapte stele se ridica pe o insula artificiala realizata in apele golfului Arabiei si atinge 321 m,  fiind cel ai inalt hotel din lume.

Un alt obiectiv important este Muzeul Dubai ce este amenajat intr-un fort bine conservat si care prezinta exponate fascinante, redand o imagine cuprinzatoare a orasului Dubai City. Se spune chiar ca vizita in Dubai este incompleta fara un tur al acestui muzeu bine organizat ce ilustreaza cum Dubai City s-a dezvoltat in patru decenii cum alte orase nu s-au dezvoltat in secole.

In cartierul Bastakiya veti cunoaste adevarata traditie a Dubaiului, aceasta zona fiind alcatuita din case de ipsos si coral, margiite de curti largi. Aceste case au fost zidite de negustorii persani stabiliti aici in secolul al XIX-lea. Aceasta zona a fost supusa restaurarii spre a atrage turistii interesati de cultura si istoria Dubaiului.

TIMP LIBER

Daca ajungeti in Dubai, este absolut necesar sa faceti o plimbare cu dhow-ul (barca traditionala din lemn, cu panze), sa faceti o croaziera romantica pe Dubai Creek cu vase luxoase cu acoperis de sticla sau sa va plimbati pe chei, admirand diferitele ambarcatiuni.

Dubai ofera numeroase posibilitati de petrecere a vacantei. Cei ce ajung in Dubai pot opta pentru activitati in aer liber (scufundari, pescuit, echitatie, curse de masini, wind surfing etc), cumparaturi (aur, covoare, antichitati, suveniruri amuzante, uleiuri si parfumuri arabe, bijuterii beduine etc), relaxare si revigorare in renumite centre spa regasite in Dubai.

NIGHTLIFE

Viata de noapte din Dubai este contrar asteptarilor, aici existand baruri si restaurante deschise publicului in hoteluri, fiecare cu un anumit specific (Churchils din Hotelul City Centers de exemplu, ofera un mediu specific englezesc). Cele mai bune baruri din Dubai sunt considerate The Rooftop (cu atmosfera si decoruri marocane), Bahri Bar (in stil pur arab), 1897 (jazz in surdina si cocktali-uri exotice), Buddha Bar (decor oriental, aperitive delicioase).

Petreceti o vacanta in Dubai si sigur veti dori sa reveniti!

Hoteluri recomandate

Grand Midwest Apartment Bur Dubai 4* de la 36 euro/camera/noapte

London Crown 2 Hotel Dubai 4* de la 45 euro/camera/noapte

Richmond Hotel Apartments Dubai 3* d ela 32 euro/camera/noapte

Bilet avion de la 50 euro (fara taxa de aeroport si taxa de emitere)

Nu ezitati sa ne contactati:

office@discoverworldtravel.ro

http://turismblog.ro/

www.discoverworld.co.uk

www.discoverworldtravel.ro

office@discoverworldtravel.ro sau la numerele de telefon:

0239/611.277

021/2301005

0733972905

0733972902

Stan Laura Arina

Ziua 9. HIROSHIMA & INSULA MIYAJIMA
Mic dejun. Plecare cu trenul spre Hiroshima. Sosire si transfer cu ferry-boat-ul in Insula Myajima, supranumita si Insula Altarelor, unul din cele mai sfinte locuri din Japonia. Acoperita cu paduri virgine, insula este si un adevarat monument ecologic. Pranz la un restaurnat local. Continuam dupa-amiaza cu vizitarea orasului Hiroshima, incluzand Parcul si Muzeul Memorial al Pacii. Intoarcere seara in Osaka si cazare.
Ziua 10. KOBE & CASTELUL HIMEJI
Mic dejun. Excursie optionala la Kobe, capitala Prefecturii Hyogo, considerat unul din cele mai atragatoare orase ale Japoniei. Ne deplasam in continuare la Himeji, unde vom vizita Castelul Himeji, cel mai faimos si mai fotografiat castel din Japonia si primul obiectiv cultural al Japoniei intrat in patrimoniul UNESO, complex arhitectural format din 83 de cladiri din lemn, unde s-au turnat filme celebre precum cel cu James Bond in `You Only Live Twice`, `Shogun` cu Richard Chamberlain sau `The Last Samurai` cu Tom Cruise. Intoarcere in Osaka. Seara tarziu transfer la aeroport pentru zborul spre casa, plecare ora 22.30. Noapte la bord.
Ziua 11. BUCURESTI
Sosire ora 5.35 dimineata la Istanbul, dupa o scurta escala, plecare spre Bucuresti. Sosire in aeroportul Otopeni ora 9.45.

Multi dintre oamenii obisnuiti care se angajau in calatoria vietii lor erau manati de sentimente nobile, prin care urmareau curatarea si obtinerea pacii interioare. Mai erau si fetele bisericesti, care aveau mai mult de castigat la intoarcerea din calatorie: faima, asocierea cu ceva sfant si chiar sanctificarea. Drept pentru care, nu oricine avea privilegiul sa plece, chiar daca avea dorinta. Viiitorul pelegrin trebuia sa aiba consimtamantul celor mai apropiate rude si permisiunea episcopului. Oficialii bisericii se interesau asupra vietii si moravurilor si se asigurau ca acesta nu este manat de dorinte vanitoase.

Ancheta devenea si mai riguroasa daca era vorba despre o fata bisericeasca. Episcopul avea grija ca acest pelerinaj sa nu fie doar un pretext al solicitantului pentru a reveni la bucuriile vietii laice. Dupa ce lucrurile erau lamurite, pelerinul primea binecuvantarea, care avea rolul unui pasaport modern . Prin intermediul acestui act, pelerinul dobandea un statut special de care tineau cont manastirile, preotii sau oamenii care il primeau in casa. In acea perioada, era o adevarata infamie sa refuzi unui pelerin adapostul sau hrana.

n paralela cu aceste vremuri demult apuse, durata unui pelerinaj modern poate fi cu mult scurtata cu ajutorul mijloacelor de transport. Desi mai exista o multime de persoane care recreeaza drumurile inaintasilor lor, mai sunt si cei care doresc sa vada si sa se roage in locurile sfinte, insa nu au timpul necesar unei calatorii “a la carte”. Aici intervine puterea “magica” a transportului aerian sau terestru.

Astazi, cei care se mai incumeta sa faca o calatorie atat de lunga din tara lor pana in Ierusalim sunt, in teorie, niste crestini dedicati, iar in practica, niste aventurieri. In mare parte din cauza faptului ca statutul de pelerin crestin nu se mai bucura de aceeasi recunoastere ca odinioara, prin urmare trebuie intai sa castigi increderea celui care te va adaposti sau iti va da de mancare.Legea nescrisa a ospitalitatii fata de pelerin s-a pierdut in negura vremurilor, ca orice alta lege nescrisa.

Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635, cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Atunci cand sosesc in Kandovan, turistii sunt imediat atrasi de casele ciudate, in forma conica. Unele dintre constructiile vechi din piatra au fost transformate in grajduri si cuiburi de pasari, dar sunt destule care retin inca farmecul pe care l-au avut cu sute de ani in urma. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje si semne care ii informeaza pe straini ca pot vizita casele contra unei sume. O casa tipica de aici este structurata pe mai multe niveluri, parterul adapostind in general animalele si hrana acestora. Vara camerele sunt racoroase iar iarna, conform localnicilor, calduroase. Casele tind sa fie pozitionate spre sud, pentru a primi caldura soarelui si a fi protejate de ploaie si zapada. Cateva trepte mai sus se afla intrarea in casa propriu-zisa, in incaperile de locuit care gazduiesc in general alcovuri si covoare, iar pe alocuri chiar si fotografii inramate atarnate pe pereti. In ciuda aspectului sau nelumesc, Kandovan are atat retea electrica, cat si canalizare, la care sunt bransate majoritatea caselor.

Vizitatorii pot dormi in hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in inima satului, sau intr-una dintre casele sapate in stanca, daca reusesc sa negocieze cu satenii vorbitori ai dialectului Farsi. Exista, de asemenea, multe cafenele de-a lungul raului care trece prin Kandovan, unde turistii se pot relaxa consumand cafea si deliciosul suc de productie locala zam-zam, toate intr-o atmosfera unica, dominata de aroma dulce a trandafirilor din glastre.

Kandovan este un impresionant sat troglodit din nord-estul Iranului, populat de oameni care traiesc de mai bine de 700 de ani aici, in locuinte sapate in stanca bizarelor formatiuni conice de la baza muntelui Sahand, mici pesteri facute de mainile stramosilor lor si transformate in locuinte propice traiului. Unii istorici au identificat recent in capitolul Genezei din Biblie referinte geografice interesante, care leaga zona din preajma Kandovanului de Gradina Edenului. Acest lucru ar face ca satul Noqdi, aflat in apropiere, la est de acest “Eden”, sa fie chiar taramul biblic al Nod-ului.

Termenul “Kandovan” reprezinta pluratul cuvantului “kando”, care inseamna cuib de albine si se refera la forma si dispunerea caselelor sapate in munte, asemanatoare celor ale unui stup. Satul Kandovan este localizat la 60 kilometri sud-vest de Tabriz, in provincia iraniana Azarbaijan si este faimos tocmai pentru arhitectura spectaculoasa si unica a lacaselor sale dar si pentru apa minerala de aici, considerata foarte eficienta in tratarea problemelor renale, prin dizolvarea pietrelor de la rinichi.

Daca scobirea conurilor si transformarea lor in case se datoreaza in intregime oamenilor, relieful care a permis acest fenomen s-a format, probabil, acum 3.000 de ani, ca urmare a activitatilor vulcanice. De asemenea, efectul de eroziune al vantului si cursul apei au modelat conurile asa cum arata ele astazi. Roca s-a dovedit suficient de delicata incat sa poata fi sapata si transformata in adapost pentru oameni si animalele lor. Totodata, formatiunile sunt suficient de mari incat sa le fi permis oamenilor sa isi sape in ele locuinte cu mai multe camere supraetajate, o bucatarie, holuri si ferestre. Ferestre pe care, de altfel, le decoreaza cu frumoase geamuri colorate.

Conform legendei locale, primii oamenii s-au refugiat in aceasta regiune in perioada invaziilor mongole, pentru a se adaposti de furia atacatorilor. Au inceput sa isi sape pesteri provizorii pentru a isi putea prelungi sederea, pentru ca mai tarziu sa hotarasca stabilirea permananta a resedintelor lor in acest loc. Principalele activitati de subzistenta ale celor din Kandovan se rezuma la agricultura si cresterea animalelor, in special oieritul. Cu toate acestea, in ultima perioada, venitul de baza al localnicilor a inceput sa fie furnizat de turism. Au inteles potentialul caselor lor si au invatat sa isi traiasca vietile inconjurati de calatori din toate colturile lumii.

Parcurgerea cararilor si a treptelor din interiorul satului ofera privelisti interesante ale vietii de aici . Sirurile de magari transporta precum niste trenuri localnicii si proviziile printre aleile batute de vant. Gainile scormonesc prin praf, iar oile pot fi auzite behaind din pasunile aflate in apropiere. Femeile ies din casele lor de piatra pentru a atarna la uscat rufele sau pentru a-si curata “gradinile”, iar barbatii, atunci cand nu muncesc, stau si “pun tara la cale”, spargand seminte sau fierband plante. Copiii se joaca in apropierea raului sau alearga printre case. Carbunele ars incarca aerul de miros specific.

Polonia
Anul Nou este cunoscut ca “Noaptea Sfantului Vasile” (“Sylvester”). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.

Austria
Localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru, amintind de intamplarea din anul 314, cand oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, l-a capturat pe monstru Leviathan. Panica i-a cuprins pe oamenii care au crezut ca va veni sfarsitul lumii. In amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.

Elvetia
Vechiul An Nou se sarbatoreste pe 13 ianuarie, dupa calendarul iulian. Si aici, oamenii ies pe strazi, costumati in spirite bune si rele.

Olanda
La trecerea in Noul An, pe strazi se ard brazii de Craciun si se lanseaza artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an. Ziua anului trecut (31 decembrie) este denumita “Oudejaarsdag”, iar cu ocazia acesteia au loc uriase focuri de artificii. In Olanda, aceasta este singura zi in care artificiile sunt autorizate, fiind puse in vanzare cu numai trei zile inainte de Anul Nou.

Marea Britanie
De Anul Nou, la britanici prima persoana care intra in casa trebuie sa fie barbat, deoarece se spune ca aduce noroc. Primii-veniti aduc de obicei mici cadouri; daca iti intra in casa prima data o femeie, o persoana blonda sau roscata, acest lucru inseamna ghinion in anul care a inceput. De asemenea, prima persoana care trece pragul casei nu trebuie sa vina cu mana goala, ci cu mici daruri simbolice ca paine, carbune, sare, acestea fiind simboluri ale vietii.

Scotia
La scotieni, de Anul Nou (“Hogmanay”) oamenii ard crengute de ienupar, ca sa alunge germenii oricaror boli. In unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina.
Meniul scotian traditional pentru aceasta sarbatoare consta in prajituri din aluat fraged, faina de ovaz, branza, whisky si vin, si briose negre. In noaptea de Anul Nou, scotienii formeaza o hora si canta impreuna traditionalul “Auld Lang Syne”, unul dintre cele mai raspandite cantece de Anul Nou in randul englezilor.Acesta a fost publicat pentru prima data de poetul Robert Burns, in 1796, in cartea “Scots Musical Museum”. Prima persoana care se trezeste dimineata obisnuieste sa duca “Het Pint”, un gen de bere slaba, celor care inca mai dorm. Ei aprind focuri ca sa se descotoroseasca de vechiul an si, uneori, arunca in foc o figurina de paie reprezentand vechiul an.

Spania
La miezul noptii, simbol al dorintelor pentru fiecare din cele 12 luni ale anului urmator, la fiecare bataie a ceasului, spaniolii baga in gura cate o boaba de strugure, astfel ca toata lumea incepe anul cu gura plina de struguri. De asemenea, noaptea de Anul Nou este ocazia, pentru mirese, sa-si strecoare verigheta in cupa de sampanie si sa ciocneasca.

Portugalia
La portughezi, obiceiul cu boabele s-a pastrat, doar ca strugurii au fost inlocuiti cu smochine, fiecare dintre cele 12 fructe mancate insemnand cate o dorinta.

Rusia
Rusii obisnuiesc, dupa miezul noptii, sa deschida usile si ferestrele pentru ca noul an sa intre in casa.

Belgia
Pe 1 ianuarie, exista obiceiul de a manca “choucroute” (un fel de varza murata cu carnati) in familie, avand sub farfurie, in mana sau in buzunar, o moneda, pentru a avea bani tot anul.

Italia
In noaptea de Anul Nou, numita “Capodanno”, italienii obisnuiesc sa puna pe masa mancaruri speciale, despre care se spune ca aduc bogatie si abundenta. La Napoli, Anul Nou este intampinat printr-un obicei special, care consta in a arunca pe fereastra obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung in strada, spre nefericirea gunoierilor care trebuie sa treaca in timpul noptii pentru a face curatenie. Traditia, insa, tinde sa dispara, deoarece prezinta reale riscuri pentru trecatori.

Grecia
Ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este “vassilopitta”, o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.

Turcia
Anul Nou este sarbatorit alaturi de prieteni si de familie. Mancarea speciala pentru acest eveniment este curcanul. Localurile sunt pline pana la refuz, iar rezervarile se fac cu mult timp inainte.

Israel
Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste “Rosh Hashanah”. Este o perioada sacra, cand oamenii se gandesc la ceea ce au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Data “Rosh Hashanah” variaza in fiecare an, conform calendarului evreiesc. Astfel, pentru evrei, Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea. S-a fixat aceasta data pentru ca fermierii sa se poata deplasa la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele 10 zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. La sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea in timpul anului ce se incheie. Totusi, toti evreii au la dispozitie 10 zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, “Yom Kipur”, pentru a se cai de raul pe care l-au facut. La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit felicitari cu mesajul traditional “Fie sa ti se scrie un an bun”!. Ceremonii speciale au loc in sinagogi, unde se canta la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.

SUA
Americanii cred ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. In aceasta perioada ei obisnuiesc sa priveasca campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate in Time Square, la New York. La ora 12.00 noaptea, un glob gigantic aprins cu becuri electrice este coborat pe pamant. In acel moment, multimea incepe sa strige “La multi ani!”.

Australia
In ziua de Anul Nou, australienii merg la picnic pe plaja. In noaptea dintre ani se organizeaza petreceri, iar la miezul noptii se face mult zgomot, cu fluiere, claxoane de masini.

Africa de Sud
De Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval se canta si se dansaeza pe strazi, in sunetul tobelor, toata lumea poarta costume viu colorate.

Argentina
Membrii familiei incep cina la ora 23.00, asteptand miezul noptii. Cand ceasul bate miezul noptii se aprind artificii. Tinerii merg la petreceri de Anul Nou pana a doua zi dimineata. La 1 ianuarie, locuitorii Argentinei merg sa inoate in rauri, lacuri sau in piscine publice.

Peru
Inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata (munecos), care reprezinta anul ce s-a terminat. Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la miezul noptii, cand sunt arse in strada. Exista, de asemenea, credinta conform careia daca porti o anumita culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc in anumite domenii; astfel, se spune ca galbenul este semn de bani, iar rosul poate aduce noroc in dragoste. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12.00 noaptea fix.

Brazilia
In toate orasele Braziliei sunt organizate petreceri, iar in Rio de Janeiro oamenii merg pe plaja sa vada focurile de artificii. Acestea dureaza cam 30 de minute, iar cei prezenti isi doresc in noul an bani, dragoste si sanatate.

Columbia
In unele orase columbiene se arde ”Anul vechi“, obicei la care participa intreaga familie. Acest obicei este prilej de distractie: din diverse materiale se face o papusa mare care reprezinta vechiul an. In interiorul papusii se pot pune si cateva artificii, ca sa fie totul mai palpitant in momentul arderii. Interiorul mai poate sa contina si alte obiecte de care se leaga diverse amintiri triste.

Mexic
Rudele stranse in jurul televizorului asteapta ca ceasul sa bata miezul noptii. Ca si in Spania, la fiecare bataie mexicanii mananca o boaba de strugure si isi pun o dorinta. Apoi cei prezenti se imbratiseaza si isi ureaza un an fericit. Femeile poarta lenjerie de culoare rosie, ca sa aiba noroc in dragoste in Noul An. Altii ies cu valizele in jurul casei, ca sa aiba parte de calatorii tot anul.

Tarile musulmane
Musulmanii au un calendar aparte, care se bazeaza pe miscarile Lunii. Calendarul musulman este format tot din 12 luni, care insumeaza doar 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic vine cu 11 zile mai repede in fiecare an. Islamistii celebreaza acest moment in liniste, fara nimic din atmosfera festiva a sarbatorilor altor popoare. Aparitia lunii noi este inregistrata in moschei si se spun rugaciuni speciale. Cea mai importanta parte a festivitatii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.

Iran
In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si aminteste de primavara si de viata noua care incepe.

China
Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua, Yuan Tan. Este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lampioane. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa. Anul Nou este prilej pentru intalnirea membrilor familiei. In noaptea dintre ani, chinezii mananca mancaruri special preparate, preparatele fiind facute din carne de pui si de peste, despre care se spune ca aduc noroc.

Tibet
In Tibet, Anul Nou (“Losar”) se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregatirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere. De asemenea, hornul este curatat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.

Japonia
Pentru japonezi, Anul Nou (“Oshogatsu”) este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput. Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a imparti saké (bautura traditionala, n.r.) si pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunta trecerea in noul an (aceasta cifra reprezinta numarul pacatelor acumulate intr-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizeaza alungarea pacatelor unul cate unul si purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc “otoshidamas” – mici cadouri cu bani inauntru.

Thailanda
Anul Nou thailandez (“Songkran”) este marcat printr-un festival care dureaza trei zile, intre 13 si 15 aprilie, dupa calendarul gregorian. In aceasta zi, thailandezii arunca apa unii pe altii. Persoanele mai tinere viziteaza rudele mai in varsta, pentru ca acest lucru sa le aduca noroc. Daca anul care a trecut a fost un an rau, anul care va veni va fi un an bun, plin de noroc.

Sri Lanka
In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.

Vietnam
In Vietnam, Anul Nou este numit “Tet Nguyen Dan” sau mai simplu “Tet”. El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. La miezul noptii se aprind artificii cu care este intampinat Anul Nou. Apoi, familia merge la culcare, iar in zori se trezescte sa vada rasaritul. Apoi bunicii stau pe scaune in fata parintilor si le ureaza multa fericire in anul nou si viata lunga. Apoi parintii stau pe scaune in fata copiilor, dorindu-le o viata lunga. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.

Coreea
In prima zi a Anului Nou, de asemenea, se merge pe malul marii pentru rasaritul Soarelui. Plajele sunt pline de oameni care asteapta aparitia Soarelui, prilej sa-si puna in gand dorintele pe care le vor implinite in anul nou. Ziua de Anul Nou se numeste Sul-nal, iar in aceasta zi coreenii poarta haine traditionale, numite Han-Boks, iar mancarea traditionala de Anul Nou este Dduk-gook, un fel de supa.

India
Data de celebrare a venirii noului an este diferita, la fel ca si obiceiurile. In anumite zone, mamele pun din timpul serii mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala pentru copiii lor, pe care ii duc a doua zi de mana la acestea. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou, iar in Bengalul de Vest oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii.

Craciunul in Australia

Australienii locuiesc pe cea mai mare insula din lume care este in acelasi timp si cel mai mic continent. Majoritatea emigrantilor din Australia au venit aici din Anglia si Irlanda si au adus cu ei obiceiurile si traditiile respective. In Australia vremea este opusa fata de ce se intampla la noi si ei sarbatoresc Craciunul in timpul vacantei de vara. Cel mai popular eveniment al sarbatorilor de iarna din Australia este denumit “Colinde la lumina lumanarii”. Oamenii se intalnesc noaptea, aprind lumanari si canta colinde. Australienii sunt mari iubitori de activitati in aer liber. Le place sa inoate, sa faca surf si sa se plimbe cu bicicleta.

In sezonul sarbatorilor de Craciun, australienii isi decoreaza casele cu feriga, frunze de palmier si cu mici flori colorate care apar in aceasta perioada. Unele familii impodobesc si brazi. Pentru australieni, sarbatoarea Craciunului incepe la sfarsitul lui noiembrie, cand in scoli si in biserici se monteaza piese de teatru cu nasterea lui Isus. In toata luna decembrie, australienii canta colinde. In ajunul Craciunului, toata comunitatea merge la biserica, iar copiii il asteapta pe Mos Craciun sa vina cu daruri.

Dupa deschiderea cadourilor in dimineata de Craciun, familia ia micul dejun, compus din oua si sunca si apoi merg din nou la biserica. Dupa intoarcerea de la biserica, intreaga familie si prietenii se strang la masa de Craciun. In unele familii se mananca curcan si budinca cu stafide si coniac. Alte familii fac gratar in curte. Unii australieni merg la plaja sau la picnic in ziua de Craciun. A doua zi de Craciun, pe 26 decembrie, australienii strang bani pentru postas, macelar si pentru cel care aduce ziarul pentru a le multumi pentru ajutorul oferit in anul ce tocmai se termina.

Anul Nou este inca un moment special pentru toata lumea, cu muzica, dans si petreceri. Pe 6 ianuarie, australienii organizeza inca o petrecere, pentru a celebra sfarsitul sarbatorilor de Craciun.

Craciunul in Betleem

In micul oras in care se spune ca Isus s-a nascut este impodobit in fiecare an. Biserica Nativitatii din centrul orasului straluceste in preajma sarbatorilor de Craciun. Steaguri si decoratii stralucitoare impodobesc biserica. In Ajunul Craciunului, localnicii si vizitatorii se aduna in biserica pentru a urmari sluja si procesiunea de Craciun. Fiecare casa din Betleem are pictata o cruce la intrarea, iar in curte ieslea pruncului Isus. In centrul orasul este instalata o stea uriasa.

Craciunul in China

Crestinii din China decoreaza casa si bradul de Craciun cu lumini, lanterne si lanturi din hartie colorata. Copiii isi agata sosetele si asteapta vizita lui Mos Craciun (Dun Che Lao Ren). In China, unde marea majoritate a locuitorilor nu sunt crestini, principalul festival de iarna este cel de Anul Nou. Copiii primesc haine noi si jucarii noi, se mananca preparate rafinate si se organizeaza si focuri de artificii. O alta traditie importanta in serbarea de Anul Nou o reprezinta cultul stramosilor. Portretele stramosilor sunt aduse in camera principala a casei.

Craciunul in Brazilia

Brazilienii sunt un mix de popoare din multe parti ale lumii, iar traditiile lor legate de sarbatoarea Craciunului deriva din cele ale coloniilor portugheze. Una dintre cele mai indragite traditii este crearea scenei nasterii lui Isus si a ieslei: Presepio. Aceste scene sunt amplasate in biserici, magazine si in casele oamenilor.

Locuitorii din nordul Braziliei au o alta traditie: scena pastorilor. In versiunea braziliana pastorii sunt de fapt femeie, iar un tigan incearca sa il rapeasca pe Isus. Papai Noel este “Mos CRaciunul” care aduce cadouri celor mici. Potrivit traditei, Papai Noel locuieste in Groenlanda, iar atunci cand vine in Brazilia poarta haine subtiri, din bumbac, din cauza vremii caniculare.

Masa de Craciun este una speciala si neobisnuita pentru anotimpul de vara. Este formata din curcan, jambon, orez, legume si fructe. In ajunul Craciunului, oamenii merg la biserica la Missa do Galo. Galo inseamna cocos, iar denumirea acestei festivitati vien de la faptul ca la ora 1 noaptea un cocos anunta venirea Craciunului. In seara de 25 decembrie se merge din nou la biserica.

Decoratiunile de Craciun sunt compuse din flori proaspete si colorate. In centrul fiecarui oras sunt impobodobiti brazi, iar noaptea de Craciun este marcata prin focuri de artificii.

Craciunul in Danemarca

In Danemarca, sarbatoarea de Craciun incepe in noaptea de 24 decembrie. La miezul nopstii intreaga familie mananca o budinca speciala de Craciun. Budinca contine o singura migdala, iar cel care o va gasi va avea un an nou norocos.  Cel care aduce cadourile se numeste Julemanden si soseste cu sania sa trasa de reni. Mosul vine insotit si de corul de spiridusi, Juul Nisse, care se spune ca ar trai in podurile caselor. In ajunul Craciunului, copiii lasa afara lapte si budinca de orez pentru mos si insotitorii sai.

Craciunul in India

Crestinii din India impodobesc de Craciun mango sau bananieri. De asemenea ei decoreaza si casele cu Frunze de mango. In unele regiuni din India se folosesc lampi cu ulei colorat pentru decoratiunile de Craciun. Aceste lampisunt asezate pe perete sau pe acoperisuri. In noapte de Craciun, bisericile sunt decorate cu flori traditionale si lumanari colorate.

Craciunul In Iran

In Iran se crede ca locuiau cei trei Magi atunci cand pruncul Isus s-a nascut. Crestinii iranieni incep postul pe 1 decembrie. Acesta este “Postul Mic”, iar “Postul cel Mare” incepe cu sase saptamani inainte de Paste. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserica si apoi iua masa in familie. Mancare traditional in aceasta zi este friptura de pui, numita harasa. Iranienii nu isi ofera cadouri, insa copiii primesc haine noi pe care le poarta in ziua de Craciun.

Craciunul in Irak

In Ajunul Craciunului, crestinii irakieni sarbatoresc cu intreaga familie. Unul dintre copii citeste despre nasterea lui Isus, iar intreaga familie aprinde lumanari. Dupa ce copilul termina de citit povestea, in curte se aprinde un foc si toata lumea canta colinde. Daca focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Daca focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie sa sara de trei ori peste scrum si sa isi puna o dorinta.

In ziua de Craciun un alt foc este aprins in curtea Bisericii. Preotul, care tine in mana o figurina ce il reprezinta pe pruncul Isus, incepe slujba. Apoi binecuvanteaza o singura persoana pe care o atinge. Persoana atinsa atinge mai departe pe vecinul sau. Toata lumea prezenta la slijba trebuie sa simta “atingerea pacii”.

Craciunul in Suedia

Acum o mie de ani, Craciunul era sarbatorit in Suedia timp de o luna. Regele Canute a decretat ca sarbatoarea Craciunului sa tina de pe data de 13 decembrie pan ape 13 ianuarie. Pe 13 decembrie, suedezii o celebreaza pe Sfanta Lucia. Povestea Sfintei Lucia i-a fermecat pe suedezi. Se spune ca in vremea persecutiei, Sfanta Lucia ducea mancare celor prigoniti. Ca sa isi lumineze drumul, Sfanta Lucia purta pe cap o coroana de lumanari. In cele din urma, Sfanta Lucia a fost arestata si torturata.

In ziua de 13 decembrie, cea mai mare fiica din familie se imbraca cu o rochie alba si o esarfa rosie. Pe capr poarta o coroana din sapte lumanari. Ea ii serveste pe toti membrii familiei cu cafea si prajiturele. In Ajunul Craciunului, un spiridus isi face aparitia din podul casei unde locuieste si imparte cadouri tuturor.

Craciunul in Spania

In Spania, Craciunul este o sarbatoare cu adevarat religioasa. Patronul spiritual al acestei tari este Fecioara Maria, iar sezonul sarbatorilor de Craciun incepe official pe data de 8 decembrie. Ajunul Craciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Buna). Intreaga familie se aduna in jurul scenei ieslei pruncului Isus. Aceasta scena e prezenta in majoritatea caselor din Spania.

In aceasta noapte se mananca si o prajitura traditionala facuta din migdale. Copiii din Spania priemsc cadouri in noaptea de Epifanie. In aceasta seara, copiii lasa la usa ghetutele pe care le umplu cu morcovi, paie si orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un magar si lasa copiilor dulciuri si jucarii.

Craciunul in Anglia

In Anglia este frig si ceata de Craciun. Oamenii se bucura de caldura pe care semineele si sobele incinse o dau. Englezii decoreaza casa cu iedera si vasc. In timpul sarbatorilor colindatorii merg din casa in casa. Acestia priemsc dulciuri si prajiturele cu fructe uscate. 

Ajunul Craciunului este o zi foarte incarcata pentru eglezi. Impacheteaza cadoruile, pregatesc mancarurile si prajiturile traditionale ai agata sosetele in fata semineului. Dup ace toate aceste lucruri au foste terminate, intreaga familie se aduna in jurul bradului impodobit si citesc povesti de Craciun. La sfarsitul zilei, copiii ii scriu lui mos Craciun scrosiri in care spun ce cadouri isi doresc. Apoi arunca scrisorile in soba, astfel incat dorintele lor sa iasa pe cos. Dupa ce copii merg la culcare, Mos Craciun ii viziteaza. Poarta o haina lung si rosie si duce in spinare un sac cu jucarii si dulciuri.

La masa de Craciun, familia mananca curcan umplut cu castanet, gasca cu stafide sau friptura de vita. Cea mai asteptata este insa budinca cu stafide si martipan. Dupa masa de Craciun, familia se aduna in fata televizorului pentru a auzi mesajul de Craciun al reginei. La ceaiul de dupa-amiaza se serveste si un tort special de Craciun.

Pentru mai multe detalii despre oferte cat si pentru rezervari va rugam sa contactati:

AGENTIA DISCOVER WORLD

TEL: 0239611277, 0733972902, 0733972905

EMAIL: office@discoverworld.co.uk

WEB: www.discoverworld.co.uk

Istanbulul, cel mai apropiat oras european de Asia si cel mai apropiat oras asiatic de Europa, este unul din cele mai importante porturi a carei importanta provine din rutele comerciale foarte vechi care treceau prin Bosfor.

Istanbul este legat, atat la nord cat si la sud, de doua mari: Marea Neagra si Marea Marmara. Jumatatea de vest a orasului este in partea europeana iar partea de est este situata in Asia, Istanbulul fiind despartit de stramtoarea Bosfor. Istanbulul se intinde pe o suprafata de 780.000 de metri patrati si are peste 10 milioane de locuitori. (99,8% musulmani, 0,20% crestin-ortodoxi si 0,01% evrei)

Pe langa rolul sau administrativ, Istanbul a jucat si un rol religios foarte important. Patriarhatul Crestinilor de Rasarit a avut sediul aici inca de la infiintarea sa, tot aici fiind construite printre primele biserici si manastiri crestine. Un secol mai tarziu dupa cucerirea sa, orasul a fost imbogatit cu moschei, palate, scoli, bai si alte monumente arhitecturale cu specific turcesc.

In fiecare an, au loc doua sarbatori legale: Ramadanul (in anul 2009 este intre 12-14 Octombrie) si Sarbatoarea Sacrificiului (in anul 2009 intre 20-23 Decembrie). Ramadanul, este fara indoiala, cea mai importanta sarbatoare pentru musulmani.
Alte sarbatori nationale:

29 Octombrie – Ziua Republicii Istanbul; 30 August – ziua eliberarii Istanbulului; 23 Aprilie – Ziua copilului; 19 Mai – Ziua tineretului si sportului.
Istanbulul asigura 46% din exportul national si 40% din importul national al Turciei.

Pentru a putea vedea Fortificatiile romane (Muzeul Chora) unde au fost renovate frescele si mozaicele din timpul perioadei bizantine, Turnul Galata pentru o panorama splendida asupra orasului, Palatul Dolmabahçe de pe Bosfor – cel mai bogat palat-muzeu din lume, muzeul de arheologie, muzeul de arta islamica si alte atractii trebuie sa petreceti cel putin 3-4 zile in Istanbul.

Pentru cumparaturi aveti la dispozitie o mare varietate de alegeri: de la Marele Bazar, mall-urile, galeriile si pana la buticurile de pe strada Bagdad.

Pentru a va descurca mai usor ar fi bine sa cunoasteti cateva cuvinte in turca:
Buna dimineata – Günaydin
Buna seara – Iyi aksamlar
Buna – Merhaba
La revedere – Gule Gule
Multumesc – Tesekkur ederim
Ce faci? – Nasilsiniz?
OK – Tamam
Pofta buna – Afiyet olsun
Prea scump – Pahali
Ieftin – Ucuz

Istanbulul a fost ales sa reprezinte capitala de cultura europeana in anul 2010. Locurile istorice din Istanbul au fost adaugate in patrimoniul UNESCO in anul 1985.

Scurt istoric Istanbul

Localizat in centrul Lumii Stravechi, Istanbulul reprezinta unul din cele mai importante orase din orient, faimoase atat pentru monumentele istorice cat si pentru peisajele pitoresti. Este singurul oras din lume care se intinde pe doua continente si a fost capitala a patru imperii: Roman (intre anii 330-395), Bizantin (intre anii 395-1204 si 1261-1453), Latin (intre anii 1204-1261) si Otoman (intre anii 1453-1922) iar vreme de peste 1.600 de ani, peste 120 de imparati si sultani au condus lumea de aici. Este cel mai mare oras din Turcia si al doilea oras ca marime dupa numarul de locuitori din Europa, dupa Moscova.

De-a lungul Turciei sunt sute de locuri arheologice, istorice precum si peisaje superbe si minuni naturale. Inca din vremurile romanilor, Turcia asiatica a fost cunoscuta ca „Mica Asie” sau „Anatolia” in timp ce partea europeana era cunoscuta ca „Tracia”.

Langa Dardanele se afla ruinele cetatii Troia. Sunt multe legende legate de fundamentarea orasului Istanbul. Cea mai cunoscuta sursa precizeaza ca, in jurul anului 650 inainte de Hristos, un trib de la Marea Egee a parasit orasul lui Megara si a cautat un alt loc de asezamant sub conducerea bizantinilor.

Conform obiceiurilor vremii respective, inainte unui gest de genul acesta trebuia consultat un oracol. Oracolul din templul lui Apolo din orasul Delphi i-a sfatuit pe bizantini sa isi gaseasca un loc de asezamant opus cu „tinutul orbilor”. Migratorii, dupa indelungi cautari, au gasit locul unde este asezat astazi Istanbulul, fiind incantati de terenul fertil si de portul natural Golden Horn, pe care l-au gasit. De asemenea, ei credeau ca oamenii care locuiau pe partea cealalta a apei, trebuiau sa fie orbi daca nu au observat oportunitatile pe care le oferea terenul pe care il gasisera ei, pe partea opusa a apei.

Orasul Bizant exista ca stat independent, dar din cand in cand era cucerit de puterile superioare care conduceau regiunea. Bizantul era un port foarte important si un centru de schimburi al Imperiului Roman. Orasul a fost reconstruit la o scala mult mai mare de Imparatul roman Septimius Severus, adaugandu-i si cladiri noi.

Incepand cu sec al VI-lea dupa Hristos, Imperiul Roman s-a extins considerabil, iar capitala Roma si-a pierdut pozitia centrala din imperiu. Cautand o alta capitala pentru imperiu, Imparatul Constantin cel Mare a ales Istanbulul, fiind constient de pozitia strategica pe care o avea fiind la intersectia intre rutele pe mare si pe uscat si importanta climatului sau perfect.

Orasul a fost extins din nou find construite noi temple, guverne, palate, bai si hipodromuri. In anul 330 dupa Hristos a fost declarat oficial capitala a Imperiului Roman, fiind numit atunci si „a doua Roma” sau „Noua Roma”, aceste nume fiind uitate repede fiind inlocuite cu Constantinopol.

Imperiul Roman a fost impartit in doua imperii in anul 395: Imperiul roman de rasarit si Imperiul roman de apus. Imperiul roman de apus a rezistat 5 secole in timp ce Imperiul roman de rasarit, cu capitala la Istanbul, a rezistat mai mult de 1.000 de ani.
Zidul orasului pe care il mai puteti vedea si in zilele noastre, are 6.492 de metri lungime si a fost construit de Imparatul Teodosius.

In sec al VI-lea , orasul care avea deja jumatate de milion de locuitori, a trait o alta epoca de aur sub regatul Imparatului Iustinian, faimoasa Hagia Sofya fiind opera sa.

Invazia latina a fost o perioada neagra pentru istoria Istanbulului. A inceput cu invadarea orasului de armatele cruciadei a 4-a in anul 1204, pentru multi ani toate bisericile, manastirile si monumentele din oras fiind jefuite de comorile lor. Desi Imperiul Bizantin a recastigat Istanbulul in anul 1261, orasul nu si-a revenit niciodata complet.

In anul 1543 Istanbulul a fost cucerit de turci iar Mehmet, care atunci avea 21 de ani, a mutat capitala Imperiului Otoman la Istanbul, marind populatia orasului cu imigranti din diferite zone ale tarii el asigurand libertatea si drepturi sociale locuitorilor. Datorita drepturilor castigate de Mehmet, Patriarhatul ortodox grecesc se afla astazi inca in Istanbul. O parte din bisericile din oras au fost transformate in moschei, inclusiv Hagia Sofya a fost renovata si transformata in moschee.

Istanbulul a fost complet reconstruit de turci. Un secol mai tarziu, arta turca si-a lasat amprenta asupra orasului, domurilor si turnurilor. Dupa sec XVI-lea nu a mai avut loc nici un razboi in oras. Palatul Topkapi ofera o priveliste minunata asupra Bosforului, iar ca rezultat al bunelor relatii cu tarile din vest, au fost construite multe moschei si palate in stil european de-a lungul malului Bosforului in sec al XIX-lea.

Toate aceste palate, construite intr-un timp foarte scurt, simbolizeaza de asemenea declinul Imperiului Otoman. Eroul national, Mustafa Kemal, a fondat Republica Turcia in urma unui razboi de independenta, care a durat mai mult de patru ani. Mustafa Kemal Ataturk si-a asumat presedentia primei republici din Asia, si a schimbat cursul tarii in pofida principiilor civilizatiilor din vest. Sultanul si familia sa au fost exilati, a fost adoptat alfabetul latin, fesul si voalul au fost adoptate iar femeile aveau drept de votare.

Relocarea capitalei la Ankara, nu a subminat importanta Istanbulului, el continuand sa isi mentina aparenta si stilul de viata fermecator.

Sfaturi practice pentru o vacanta perfecta la Istanbul

Moneda.

Moneda oficiala in Turcia este Lira Turceasca (TL – Turk Lirasi), care este divizata in 100 de kurush si se gaseste in valori de 5, 10, 20, 50, 100 si 200. Monezile sunt de 5, 10, 25 si 50. Moneda turceasca (TL) s-a schimbat pe 1 ianuarie 2009 dar in anul 2009 va functiona concomitent cu vechea moneda (YTL). Aveti insa grija sa nu acceptati monede mai vechi de 2005, deoarece ele nu mai sunt valabile.

In Turcia, de asemenea puteti utiliza cardul. Sunt acceptate VISA, MASTERCARD/EUROCARD, AMERICAN EXPRESS pe care le puteti utiliza la hotel, la benzinarii, la magazinele de suveniruri, la restaurante etc.

Limba oficiala este limba turca (vorbita de 90% dintre locuitorii Turciei) dar engleza este si ea foarte raspandita in Turcia. Minoritatile includ curzi (6% din populatie), arabi(1,2% din populatie), cerchezi (0,09% din populatie), greci, armeni si evrei. Limba turca contine 8 vocale si 21 de consoane.

Sanatate. Desi, pentru estul si sud-estul Turciei exista cateva recomadari de vaccinuri pe care un turist ar trebui sa le faca inainte de a calatorii(vaccin pentru hepatita A, hepatita B , vaccin pentru febra tifoida, antitetanus, rubeola, oreion, pojar (cate doua doze pentru calatorii nascuti dupa anul 1956) si vaccin antirabic (pentru calatorii care se expun muscaturilor animalelor) si un vaccin pentru malarie, pentru orasele mari din vestul Turciei cat si pentru statiunile pline de turisti din vestul si sud-vestul tarii, nu exista recomadari de vaccinuri.

Bacsisurile. In restaurante, bacsisurile sunt in jur de 10% din valoarea notei de plata iar pentru taxi este suficient sa rotunjiti suma. Pentru grupuri mari de turisiti, ghizii turistici se asteapta sa primeasca 5 EUR de la fiecare persoana pe zi iar soferii de autobuz se multumesc cu jumatate din suma ghizilor.

Obiceiuri.
O parte din obiceiurile din Turcia sunt legate de gesturi. Cand doua persoane se intalnesc se saluta printr-o strangere de mana insa acest lucru, intre persoane de sexe opuse, trebuie evitat in zonele rurale datorita religiei islamice.

Un alt obicei turcesc este sa iei loc pe podea stand cu picioarele incrucisate ceea ce nu este foarte confortabili, mai ales pentru cei din vest care nu sunt obisnuiti cu asta. De asemenea, este nepoliticos sa se arate cu degetul spre o persoana la fel cum este nepoliticos sa arati gesturi de afectiune in public. Nepoliticos, in Turcia, dar si oriunde in Europa, este sa te scobesti in nas sau in dinti in public.

Da si Nu creeaza confuzie in Turcia. Miscand capul lateral le veti da senzatia ca nu ati inteles despre ce este vorba. Pentru a indica ca nu doriti ceva trebuie sa ridicati capul si sprancenele in acelasi timp.

Cateva obiceiuri legate de vizitarea moscheelor: trebuie sa va descaltati inainte de a pasi pe covorul din interiorul unei moschei, trebuie sa va imbracati decent astfel incat corpul si picioarele sa fie acoperite, femeile trebuie sa-si acopere parul iar barbatii trebuie sa evite pantalonii scurti dar in unele moschei ingrijitorii le ofera robe lungi turistilor imbracati necorespunzatori.

Siguranta. In general, este sigur sa calatoresti in Istanbul, prezenta politiei in oras fiind insa destul de mica. In 2003, au avut loc o serie de bombardamente islamice ale sinagogilor si ale unor institutii din vest (consulatul englez, si cladirile de birouri ale bancii HSBC) au ucis 60 de oameni incluzand si 6 straini. In 2006, bombardamentele separatistilor kurzi au ranit cativa turisti in Istanbul si in statiunile de pe coasta. Ca in oricare alt oras plin de turisti, trebuie sa aveti grija la hotii de buzunar daca veti calatori cu metroul, tramvaiul, autobuzul si daca va veti afla intr-o zona aglomerata.

Comunicatii. Codul de tara pentru telefoane in Tucia este +90 iar pentru Istanbul-partea europeana prefixul este 212 si pentru Istanbul-partea asiatica este 216. Internetul este foarte folosit majoritatea firmelor preferand internetul ca metoda de comunicare.
Oficiile postale din Turcia sunt galbene si au sigla PTT. Oficiile postale sunt deschise de luni pana vineri intre 8:30 si 17:00.

In Istanbul sunt doua aeroporturi: aeroportul Ataturk, situat in partea europeana la 25 de kilometri de centrul orasului si aeroportul Sabiha Gokcen, situat in partea asiatica. Aeroportul Ataturk dispune de o linie de autobuz (Havas) care circula la fiecare 30 de minute intre orele 5:00 si 23:00 iar pretul unui bilet este de 4 EUR. Pretul pe kilometru la taxiuri este in jur de 1 YTL iar intre miezul noptii si 6 dimineata pretul creste cu 50%.

Obiective turistice Istanbul – Atractii turistice Istanbul, Turcia.

Lista obiective turistice Istanbul.

Istanbul este un oras aflat la confluenta mai multor culturi. Acest lucru si-a lasat amprenta asupra istoriei sale foarte vechi si a intregii sale dezvoltari de-a lungul secolelor. In urma diverselor civilizatii care si-au pus amprenta asupra orasului Istanbul au ramas o serie intreaga de obiective turistice si monumente istorice care pot fi astazi admirate de miile de turisti ce aleg sa isi petreaca cateva zile la Istanbul. Mai jos va prezentam cateva dintre aceste obiective turistice care fac din Istanbul un loc ce merita explorat si descoperit in toata splendoarea lui.

Hagia Sofia.

Hagia Sofia a fost initial o biserica crestin ortodoxa fiind transformata intr-o moschee in anul 1453 de turci si apoi intr-un muzeu in anul 1935. Este considerata una din cele mai grandioase cladiri din istorie. Cucerirea ei de otomani la caderea Constantinopolului este considerata una din cele mai mari tragedii ale crestinitatii de credinta ortodoxa greaca.

Numele ei provine din greaca si inseamna „Biserica intelepciunii sfinte a lui Dumnezeu”. De asemenea este cunoscuta si ca „Sancta Sofia” in latina sau „Ayasofya” in turca. Sofia nu este un nume de sfant ci in greaca inseamna „intelepciune”.

Hagia Sofia este acoperita de un dom cu diametrul de 31 de metri avand o inaltime de 56 de metri (un pic mai mic ca Panteonul). Domul este sprijinit pe pandantive (4 sectiuni triunghiulare concave) care rezolva problema sprijinirii bazei circulare a domului pe o baza rectangulara. La Hagia Sofia greutatea domului este mentinuta si de patru piloni masivi situati in colturi.

La capatul de vest (intrarea) si de est, deschiderile arcelor se continua cu jumatati de domuri sustinute in pendentive mai mici. Desi ierarhia domurilor a fost construita pentru a crea un spatiu mai mare in interior, aceasta arhitectura este de neexplicat in antichitate. Toate suprafetele din interior sunt invelite cu marmura policroma, verde si alba cu porfir mov si mozaicuri aurii. La exterior, peretii simpli din ghips dezvaluie claritatea boltei si a domului.

Nu a ramas nimic din biserica care a fost construita initial pe acelasi loc in sec IV. Dupa demolarea primei biserici, a fost construita cea de-a doua biserica de Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare care a ars in timpul rascoalei din anul 532. Cladirea a fost reconstruita sub supravegherea personala a Imparatuui Iustinian I dar in timpul cutremurului din anul 989 s-a daramat. Dupa cutremur, guvernul bizantin a ales ca arhitect pentru noua biserica pe Tirdat, creatorul maretelor biserici Ani si Agine.

Hagia Sofia este unul din cele mai importante exemple de arhitectura bizantina care a supravietuit. Templul, in sine, era asa bogat si atat de decorat artistic inca Iustinian s spus „ Solomon, mi-ai depasit orice inchipuire aici”. Iustinian a verificat ca era cea mai mare catedrala construita vreodata in acele vremuri, ea ramanand cea mai mare catedrala timp de 1.000 de ani pana la terminarea catedralei din Sevilia.

Hagia Sofia este deschisa de marti pana duminica intre orele 9:30 si 16:30

Adresa: piata Sultanahmet (langa Hipodrom, Moscheea Albastra si langa Palatul Topkapi)
Tramvai (statia Sultanahmet)
Autobuz T4 (statia Sultanahmet)
 

Moscheea Albastra.

Dorindu-se sa fie o moschee rivala cu Ayasofya, sultanul Ahmet I a construit Moscheea Albastra intre anii 1609 si 1616 fiind cea mai mare moschee din Istambul. Moscheea Albastra este una din cele mai faimoase atractii din Istambul, fiind singura moschee din Turcia cu sase minarete (turnulete), cele mai multe moschei avand doar cate patru, doua sau chiar un minaret. S-a dus vestea ca sultanul i-a comandat arhitectului sau, Mehmet Aga, sa faca o moschee cu minarete din aur (altin) dar arhitectul a inteles ca trebuie sa faca sase (alti) minarete. Oricare ar fi fost adevaratul motiv al construirii celor sase minarete, Moscheea Albastra a determinat un scandal imens deoarece Moscheea Haram din Mecca (cea mai sfanta din lume) avea tot sase minarete. In timp, scandalul s-a rezolvat adaugand inca un minaret moscheei din Mecca.

Moscheea Albastra a fost construita in stilul otoman clasic dimensiunile moscheei fiind de 64 x 72 metri, fiind cel mai bine apreciata de la distanta. Langa moschee se mai afla cateva cladiri ce reprezinta o scoala teologica, o baie turceasca, o bucatarie unde se obisnuia sa se serveasca supa saracilor si cateva magazine, venitul moscheei venind din vanzarea produselor din aceste magazine.

Interiorul consta in spatiu liber si coloane foarte impresionante, tavanul domului fiind pictat cu motive arabesti. In interior nu se afla nici un fel de statuie sau picturi, religia islamica interzicand inchinarea la imagini de orice fel.

Se numeste „Moscheea Albastra” datorita celor 20.000 de placi de faianta albastra „Iznik” din interior care au fost folosite la construirea sa, la exterior nefiind nimic albastru. Placile de faianta „Iznik” din sec al XVI-lea contin flori, copaci si motive abstracte.

Exteriorul cuprinde 260 de ferestre colorate (vitralii) si o cascada de domuri foarte inalte(cel mai inalt avand 43 de metri inaltime si 33.4 metri ca diametru) , sustinute pe patru stalpi circulari enormi. Arcadele fiecarui dom par ca sustin si ele acelasi ritm vizual.

Principala intrare din partea de vest este foarte frumos decorata dar, deoarece se vrea sa se pastreze spiritul sau sacru, vizitatorii sunt rugati sa foloseasca intrarea din nord, dinspre Hipodrom.

In timpul verii, in fiecare seara de la ora 21:00 se organizeaza spectacole de lumini superbe. Daca vreti sa mergeti sa vizitati Moscheea Albastra trebuie sa stiti ca: intrarea vizitatorilor se face pe poarta de nord, pentru a intra in interior trebuie sa va descaltati (sunt distribuite pungi de plastic pentru incaltari), femeile trebuie sa poarte rochii decente si de asemenea trebuie sa isi acopere capul (sunt distribuite voaluri atunci cand oficialii moscheei considera ca este necesar).

Moscheea Albastra este deschisa intre ora 9:00 si ora 16:00 (exceptand momentele cand sunt rugaciunile: cate jumatate de ora de cinci ori pe zi, in fiecare zi si in dupa-amiaza zilelor de vineri)

Intrarea in Moscheea Albastra este gratuita.

Adresa: Sultanahmet, Istanbul, Turcia
Este situata langa Ayasofya

Palatul Topkapi.

Palatul Topkapi a gazduit toti sultanii otomani pana la regatul lui Abdulmecid I (1839-1860), insumand aproape patru secole. Mahomed al II-lea a ordonat construirea palatului, imediat dupa cucerirea Constantinopolului in anul 1453. Formei finale a palatului ce acoperea o suprafata de 700.000 de metri patrati, i-a fost adaugat zidul de 1.400 de metri lungime. De-a lungul zidului exista trei porti principale: poarta Otluk, poarta Demir si poarta Imperiala (Bab-i Humayun), si cateva porti mai mici. Dupa regatul lui Mahomed al II-lea Cuceritorul, palatul s-a dezvoltat constant formand un complex de cladiri si anexe.

Poarta principala, Bab-i Humayun, este situata langa Ayasofya, ea conducand vizitatorii spre cele patru curti inconjurate de diferite structuri. In interior puteti vizita:
1. Cele patru curti
2. Poarta din mijloc (poarta salutului)
3. Bucatariile (Portelan chinezesc si japonez – Argintarii)
4. Sala Divan
5. Turnul de justitie
6. Sala armurii
7. Poarta fericirii
8. Camera tronului
9. Costume
10. Comoara castelului
11. Colectia de picturi in miniatura
12. Ceasurile
13. Pavilionul mantalei binecuvantate
14. Pavilionul Mecidiye
15. Camera unde se servea micul dejun si pavilionul Bagdad
16. Haremul

Cuvantul „harem” insemnand „tabu” sau „interzis” a fost folosit in conceputul de familie in societatea islamica. Haremul este un loc privat si interzis unde dinastia locuia in palatul otoman. Haremul din Palatul Topkapi are aproximativ 300 de camere, 9 bai turcesti (hamams), 2 moschei, un spital si o spalatorie. Muzeul palatului Topkapi este deschis in fiecare zi intre 9.00 si 17.00 (exceptand zilele de marti cand este inchis toata ziua).

Adresa: piata Sultanahmet
Intrarea in palat se face pe strada Bâb-ı Hümâyun
Tramvai (statia Sultanahmet)
Autobuz T4 (statia Sultanahmet)

Biserica Cisterna (Yerebatan Sarayi).

Aceasta imensa cisterna, fondata de Imparatul Iustinian I, este numita de oameni „Palatul care se scufunda”.Pe locul cisternelor a fost gasita o biserica imensa care este posibil sa fi fost construita in sec al III-lea sau al IV-lea al Epocii Romane si servea ca loc de desfasurare a activitatilor artistice si stiintifice dar si a afacerilor comerciale.

Se zvoneste ca pe acest loc se aflau niste gradini care inconjurau coloanele de marmura iar in gradina se afla statuia de bronz a profetului Solomon infatisat cu mana pe barbie uitandu-se amuzat spre Ayasofya. Aceasta statuie a fost luata de aici de Imparatul Basilius I (867-886). De asemenea se mai zvoneste ca 7.000 de sclavi au lucrat la construirea cisternei.

La intrarea in cisterna se afla 52 de trepte de piatra ce trebuiesc coborate pentru a putea vedea minunatele coloane de 9 metri inaltime asezate pe 12 randuri cu cate 28 de coloane fiecare. Atat caramizile din zidul cisternei groase de 4,80 metri cat si caramizile din podea au fost tencuite cu un strat foarte gros de mortar Horasan facandu-le astfel, rezistente la apa. Cisterna are o suprafata de 9.800 metri patrati si o capacitate de 100.000 de tone de apa si peste 336 de coloane din marmura.

Partea care trece prin mijlocul colanelor este de fapt locul unde, in timpul restaurarilor, au fost construite ziduri de 40 de metri lungime si 30 de metri latime pentru a putea fi sustinuta greutatea.
Capetele meduzelor folosite ca piedestaluri sunt asezate la baza a doua coloane in partea de nord-vest a cisternei ele fiind considerate opere de arta romane.

Cisterna, care acoperea o mare parte in timpul Imperiului Bizantin si a asigurat apa pentru Marele Palat unde au locuit Imparatii, a fost folosita si dupa cucerirea Istanbulului de Otomani in 1453, gradinile Palatului Topkapi fiind irigate cu apa din cisterna. Stiindu-se ca otomanii preferau apa minerala in detrimentul apei plate, nu au mai folosit cisterna dupa ce si-au aranjat propriile facilitati de asigurare a apei. Cisterna a ramas necunoascuta pentru cei din vest pana in sec al XVI-lea cand a fost descoperita de germanul Gyllius, care a vizitat Istanbulul intre anii 1544 – 1550 pentru a studia ramasitele Erei Bizantine.

Scena din James Bond „Din Rusia, cu dragoste” unde actorul principal merge cu barca printr-o padure de coloane de marmura este filmata in acest loc.
Dupa 1990, dupa ce au fost scoase 50.000 de tone de namol, au fost construite alei si au fost luminate interioarele fiind improvizata chiar si o cafenea unde se poate asculta muzica clasica.

Biserica Cisterna este deschisa in fiecare zi intre 09.00 si 17.30 (mai putin Martea cand este inchis)

Adresa: Piata Sultanahmet, Yerebatan Caddesi 7, Istanbul, Turcia
Biserica Cisterna se afla in partea de nord-est a Uipodromului, coltul opus de Ayasofya si langa Divan Yolu. Intrarea se face pe Yerebatan Caddesi iar iesirea pe Alemdar Caddesi.
Urmati semnul de YEREBATAN SARNICI

Stramtoarea Bosfor.

Unul din cele mai strategice canale navigabile, Bosforul face legatura intre Marea Neagra si Marea Marmara iar impreuna cu stramtoarea Dardanele(in turca „Canakkale”) desparte Europa de Asia; este o vale inundata care urmeaza un curs iregular dinspre nord-est spre sud-vest pe o lungime de 32 de kilometri, 730-3300 metri latime si 30-120 metri adancime.

Cuvantul Bosfor provine dintr-un cuvant cu origine necunoscuta din limba tracilor. Acest cuvant este interpretat in greaca ca insemnand “Vadul Vacii”, din legenda lui Io, una dintre iubitele lui Zeus, care a inotat peste stramtoare ca o vaca urmarita si deranjata incontinuu de mustele trimise de Hera.

Acest canal este foarte aglomerat atat de vase si tancuri petroliere cat si de pescari si vasele de croaziera pentru turisti. Peste canal trec doua poduri suspendate. Primul, Podul Bogazici, face legatura intre Beylerbeyi si Ortaköy si a fost inaugurat in 1973. Are 1074 metri lungime, 165 metri inaltime (stalpi) si 6 benzi de circulatie. Cel de-al doilea, Podul Fatih Sultan Mehmet, face legatura intre Anadolu Hisari si Rumeli Hisari si a fost inaugurat in 1988. Are 1090 metri lungime, 65 de metri inaltime si 8 benzi de circulatie.

Cu malurile inalte de pana la 200 de metri, cu palatele, ruinele si gradinile, acestea alcatuiesc una din cele mai frumoase privelisti din Turcia. Cel mai bun mod pentru a admira Bosforul in toata splendoarea lui este de a va imbarca intr-un vapor de croaziera (astfel puteti admira si cateva din vechile case de lemn ale otomanilor numite „Yali” in turca).

Turnul Galata.

Turnul Galata (Galata Kulesi) a dominat Beyoglu (cartier) inca din 1348 el fiind construit de o colonie genoveza ca parte din fortificatie si servea ca turn de observatie. Dupa ce otomanii au cucerit Istanbulul in anul 1453, turnul a devenit inchisoare si hambar naval. In timpul sec al XIX-lea a servit ca punct de observatie pentru desele incendii ce aveau loc in oras deoarece erau multe case din lemn.

Din turn se poate vedea o priveliste panoramica minunatata a orasului. Pentru a urca in turn puteti folosi unul din cele doua lifturi care va vor duce pana la etajul 7 al turnului. De acolo mai trebuie sa urcati inca cateva trepte pentru a ajunge pe balconul turnului.

In momentul in care coborati din lift, puteti citi o legenda conform careia un aviator, Hezarfen Ahmet Çelebi, in anul 1348, a zburat cu aripi artificiale facute de el, din turnul Galata deasupra Bosforului pana la Üsküdar (in partea asiatica) in total fiind un zbor de 3,3 km. Desi descoperirile stiintifice curente ne dovedesc ca acest fapt a fost (si inca este) imposibil, Sultanul Murad al IV-lea a fost atat de impresionat, dar si speriat in acelasi timp de capacitatile aviatorului incat l-a trimis pe acesta in exil in Algeria.

Etajele superioare ale turnului sunt utilizate de un restaurant si o cafenea, tot acolo seara se organizeaza spectacole cu specific turcesc.

Turnul Galata este deschis in fiecare zi intre 9:00 si 20:00

Adresa: Piata Galata (Galata Meydanı), Şişhane.
Puteti ajunge urcand dealul de la Podul Galata sau puteti cobori dealul din Istiklal Caddesi

Podul Galata (Galata Köprüsü).

Podul Galata (Galata Köprüsü) este cel mai vechi pod peste Golden Horn (estuar si port natural unde navele bizantine si otomane precum si cele comerciale erau ancorate) si a fost construit in anul 1453. Podul are 490 metri lungime, 42 de metri latime, are 22 de pontoane si face legatura intre centrul istoric al orasului si cartierul Eminonu (in acest cartier se afla principalele institutii religioase ale Imperiului Otoman precum si Palatul Imperial).

Sub pod sunt o multime de restaurante si de terase unde se poate savura o narghilea.

Adresa: Piata Galata (Galata Meydanı), Şişhane.

Marele Bazar.

Marele Bazar din Istanbul este una din cele mai mari piete acoperite din lume avand 60 de strazi si 5.000 de magazine, atragand zilnic intre 250.000 si 400.000 de vizitatori. Este cunoscut pentru bijuterii, ceramica pictata manual, covoare, broderii si magazinele de vechituri. Marea majoritate a standurilor sunt grupate dupa tipul de marfa pe care o au expusa, avand o zona pentru produse din piele si bijuterii din aur.

Marele Bazar este un important centru comercial inca din anul 1461 el fiind extins in sec XVI-lea in timpul domniei Sultanului Suleyman Magnificul iar in anul 1894 a fost restaurat in urma cutremurului care a avut loc in acelasi an. Marele Bazar are patru porti principale localizate la capetele a doua strazi principale.

Marele Bazar este deschis de luni pana sambata intre 9:00 si 19:00 (inchis duminica si in zilele de sarbatoare nationala)

Adresa:
Marele Bazar este la doar 15 minute de mers de la Ayasofya

Muzeul Kariye (Biserica Chora).

Desi cladirea bisericii Chora de astazi dateaza din sec XI-XIV, biserica originala a fost construita initial in sec XIV de Constantin cel Mare. Pe langa exteriorul sau atractiv, mozaicele si frescele din interior sunt opere de arta ale perioadei renascentiste bizantine. Mozaicele din cele doua holuri de intrare in biserica contin scene biblice infatisandu-i pe Fecioara Maria si Domnul Isus Hristos.

Cele doua domuri de la intrare gazduiesc portrete ale stramosilor lui Isus pana la Adam, serii de picturi din viata Fecioarei Maria si a tineretii Mantuitorului. Biserica detine trei mozaice: Mantuitorul, Fecioara Maria in postura de profesoara si Fecioara Maria dormind (acesta se afla chiar deasupra usii principale).

In partea de sud a bisericii se afla capela unde se afla mormintele membrilor familiei imperiale. Pe capela sunt unele din cele mai bine pastrate mozaice din acea perioada. In momentul in care biserica a fost transformata in moschee la inceputul sec al XVI-lea, mozaicele si frescele au fost acoperite cu var dar incepand cu anul 1950, acestea au fost restaurate si curatate de Institutul Bizantin din America. Cladirea a servit ca moschee de-a lungul a patru secole iar in 1948 a fost declarata muzeu, devenind un punct de atractie pentru multi calatori inclusiv pentru oaspeti de marca, cum ar fi Imparatul Wilhelm al II-lea.

Muzeul este deschis in fiecare zi de la 9:00 la 17:00 exceptand zilele de miercuri.

Adresa: Kariye Camii Sok., Kariye Meydani, Edirnekapi.
Autobuz: statia Edirnekapi

Parcul Miniaturk.

Constructia parcului a inceput la 30 iunie 2001 si a durat 2 ani. Miniaturk acopera o suprafata de 60.000 de metri patrati fiind cel mai mare parc de miniaturi din lume. Parcul include 40.000 de metri patrati liberi, 3.500 de metri patrati acoperiti cu diferite constructii, 2.000 de metri patrati cu piscine si canale si o parcare imensa cu o capacitate de 500 de vehicule.

Parcul Miniaturk detine in prezent 105 cladiri construite la o scala de 1/25, 45 dintre ele sunt din Istanbul, 45 din Anatolia si 15 sunt teritorii otomane din afara Turciei. Arhitectura parcului a fost realizata astfel incat sa ii permita parcului sa se dezvolte luandu-se in considerare nevoile si potentialele adaugiri.

Constructiile sunt realizate dintr-un material plastic rezistent la orice tip de vreme, inainte de a fi expuse fiecare constructie fiind nevoita sa treaca mai intai prin spatiul de teste al parcului. O parte din miniaturile din parc constau in: Hagia Sofia, Moscheea Suleymaniye, Fortareata Rumeli, turnul Galata, casele Safranbolu, Manastirea Sumela, Qubbat As-Sakhrah, ruinele Muntelui Nemrut, Templul lui Artemis, mausoleul Halicarnassus si castelul Ajyad. Ca idee principala in alegerea reconstituirii cladirilor este de a include fiecare civilizatie care a condus Anatolia si si-a lasat urmele. Miniaturk contine 3000 de ani de istorie din antichitate pana in era bizantina, din Imperiul Otoman si pana astazi.

Structurile monumentale care reflecta tehnologia, arta si cultura civilizatiilor de care au apartinut si care au fost martore invaziilor, razboaielor, distrugerilor miilor de ani si inca supravietuiesc datorita protectiei civilizatiilor si a restaurarilor, sunt reprezentate de miniaturile lor in Miniaturk.
Parcul Miniaturk este impartit in 3 zone: Anatolia, Istanbul si teritorii otomane din afara Turciei, ele fiind separate de mici peisaje care asigura continuitatea vizitei.

De asemenea in Miniaturk mai puteti gasi un amfiteatru, un magazin de suveniruri, un spatiu de joaca pentru copii, o tabla de sah si un labirint.

Parcul Miniaturk este deschis in fiecare zi de la 9:00 la 18:00.

Adresa: İmrahor Caddesi Borsa Durağı Mevkii Sütlüce 34445
Autobuz: Din piata Taksim; 54 HT ( Hasköy / Taksim )
Din Mecidiyeköy and Şişli ; 54 HŞ ( Hasköy / Şişli )
Din Eminönü ; 47, 47 Ç, 47 E
Din Topkapı ; 41 ST ( Seyrantepe / Topkapı )