Minunata insula este binecuvantata cu miile de plaje uluitoare, ierni blande si placute, veri fierbinti, fiind o destinatie perfecta indiferent de perioada calendaristica a anului.Atractiile populare sunt inotul, navigatul pe ape, scufundarile si, surprinzator, golful. Tarmurile nisipoase marginite de Marea Mediteraneana gazduiesc numeroase hoteluri si vile de lux.

Lefkosia, cunoscuta multa vreme sub numele de Nicosia, este taiata in doua de o linie de demarcatie stabilita de Organizatia Natiunilor Unite, indeplinind rolul de capitala atat pentru Republica Cipru, aflata in sudul insulei, cat si pentru Republica Turca a Ciprului de Nord.Cea mai interesanta parte a Lefkosiei este orasul vechi, incadrat de ziduri de aparare in stil venetian, construite in secolul al XVI-lea. Inauntrul acestora, se afla centrul asezarii, iar imediat in afara acestora, inspre sud-vest, se intind gradinile municipale.

Muzeul Municipal Leventis, care prezinta dezvoltarea orasului incepand din epoca preistorica, ar putea fi primul pas in descoperirea Lefkosiei. La est de acesta, se gaseste muzeul de cultura Dragoman Hadzigeorgakis, ale carui exponate sunt puse in umbra de cladirea ce le adaposteste, un splendid imobil datand din secolul al XV-lea. La polul opus se afla exceptionala colectie de icoane si mozaicuri a Muzeului Bizantin, care este amplasat in neverosimil de inesteticul Palat Arhiepiscopal. Poarta Famagusta, candva principala cale de acces in oras, s-a conservat perfect si indeplineste astazi rolul de centru cultural. Inima Nicosiei de Nord este Piata Ataturk, situata in partea de nord-vest a localitatii. Spre nord se gaseste Poarta Kyrenia, aflata in imediata vecinatate a Muzeului Turcesc.
Moscheea Selimiye, construita in secolul al XIII-lea, este unul din cele mai bune exemple de arhitectura gotica din Cipru. Celebra in regiune, baia Buyuk, cea mai mare din oras, se afla in partea sudica a acestuia.

Daca esti in cautarea unui loc animat de viata si miscare pe timpul noptii, pensiunea renumita mondial “Ayia Napa“, este locul pe care trebuie sa il vizitezi deoarece este supranumita Las Vegas-ul Ciprului.Localnicii sunt foarte prietenosi si primitori. Cipriotii sunt bilingvi, vorbind atat engleza cat si greaca, deci pentru un turist, comunicarea nu va fi o problema si datorita acestui fapt, oricine se poate aventura pe propriul sau traseu turistic inedit.

Se gasesc deasemenea, numeroase paduri de conifere si trasee montane, iar in luna Martie se poate adesea schia pe varfurile inzapezite ale muntilor Troodos, iar apoi se poate cobora in zona Paphos, pentru o baie in mare.

Peninsula Akamas si Parcul National “Cipru”, sunt minunate pentru plimbari sau drumetii montane, ciclism sau diferite sporturi montane.

Multi dintre oamenii obisnuiti care se angajau in calatoria vietii lor erau manati de sentimente nobile, prin care urmareau curatarea si obtinerea pacii interioare. Mai erau si fetele bisericesti, care aveau mai mult de castigat la intoarcerea din calatorie: faima, asocierea cu ceva sfant si chiar sanctificarea. Drept pentru care, nu oricine avea privilegiul sa plece, chiar daca avea dorinta. Viiitorul pelegrin trebuia sa aiba consimtamantul celor mai apropiate rude si permisiunea episcopului. Oficialii bisericii se interesau asupra vietii si moravurilor si se asigurau ca acesta nu este manat de dorinte vanitoase.

Ancheta devenea si mai riguroasa daca era vorba despre o fata bisericeasca. Episcopul avea grija ca acest pelerinaj sa nu fie doar un pretext al solicitantului pentru a reveni la bucuriile vietii laice. Dupa ce lucrurile erau lamurite, pelerinul primea binecuvantarea, care avea rolul unui pasaport modern . Prin intermediul acestui act, pelerinul dobandea un statut special de care tineau cont manastirile, preotii sau oamenii care il primeau in casa. In acea perioada, era o adevarata infamie sa refuzi unui pelerin adapostul sau hrana.

n paralela cu aceste vremuri demult apuse, durata unui pelerinaj modern poate fi cu mult scurtata cu ajutorul mijloacelor de transport. Desi mai exista o multime de persoane care recreeaza drumurile inaintasilor lor, mai sunt si cei care doresc sa vada si sa se roage in locurile sfinte, insa nu au timpul necesar unei calatorii “a la carte”. Aici intervine puterea “magica” a transportului aerian sau terestru.

Astazi, cei care se mai incumeta sa faca o calatorie atat de lunga din tara lor pana in Ierusalim sunt, in teorie, niste crestini dedicati, iar in practica, niste aventurieri. In mare parte din cauza faptului ca statutul de pelerin crestin nu se mai bucura de aceeasi recunoastere ca odinioara, prin urmare trebuie intai sa castigi increderea celui care te va adaposti sau iti va da de mancare.Legea nescrisa a ospitalitatii fata de pelerin s-a pierdut in negura vremurilor, ca orice alta lege nescrisa.

Pana in 1858, Lourdes era doar un oras linistit si modest, cu o populatie de doar 4.000 de locuitori. Castelul era ocupat de o garnizoana de infanterie. Orasul insemna, in traseul turistic, doar un loc de trecere catre apele termale de la  Bareges, Cauterets, Luz-Saint-Sauveur sau Bagneres-de-Bigorre. In data de 11 februarie 1858, o fetita din partea locului, Bernadette Soubirous, in varsta de 14 ani, a sustinut ca o doamna frumoasa i-a iesit in cale in Grota Massabielle. Acesta doamna s-a prezentat ca fiind Conceptia Imaculata, iar credinciosii au numit-o Binecuvantata Fecioara Maria. Aparitiile s-au repetat de inca 17 ori si, dupa numai un an, mii de pelerini veneau sa se reculeaga in mijlocul noului loc sfant.

In luna februarie a anului 2008 a  avut loc comemorarea a 150 de ani de la prima aparitie a Fecioarei. La festivitati au luat parte peste 45.000 de pelerini. Desi orasul are numai 15.000 de locuitori, beneficiaza de o capacitate de cazare imensa, avand cel mai mare numar de hoteluri dupa Paris.

Sezonul pelerinajului incepe din martie si dureaza pana in octombrie, iar locul in care s-a petrecut prima aparitie miraculoasa a Fecioarei a devenit o destinatie preferata atat a europenilor, cat si a crestinilor din alte colturi ale lumii. Apei care izvoraste din grota i s-au atribuit puteri tamaduitoare, insa se gasesc destui sceptici care sa se indoiasca de adevarul acestor zvonuri neconfirmate stiintific.

Se estimeaza ca un numar de aproximativ 200 de milioane de oameni au vizitat locul din 1860 pana in prezent, iar Biserica Romana-Catolica a recunsocut oficial 67 de vindecari miraculoase. Detaliile sunt verificate foarte atent, pentru a se asigura ca vindecarea nu are de-a face cu alte tratamente paralele, si se bazeaza doar pe proprietatile tamaduitoare ale apei. In ciuda valurilor de credinciosi care iau cu asalt oraselul in fiecare sezon, exista dezbateri asupra naturii primelor aparitii. Au existat mai multe tentative, atat din partea politiei, cat si din parea bisericii, de a cerceta posibile incercari de frauda, insa cel putin unii dintre investigatori si-au schimbat parerea pe parcurs.

Multi dintre cei care ajung aici se arata dezamagiti la sosire din cauza mercantilismului exagerat care se practica pe strazile orasului. Bastinasii si-au dat seama ca obiectele de cult religios reprezinta o sursa sigura de venit, insa rezultatul final se traduce printr-o dominatie a kitsch-ului. Vitrinele magazinelor sunt pline pana la refuz de statuete si alte suveniruri religioase, realizate mai mult sau mai putin artistic. Fenomenul a dat nastere unor critici aspre, in vreme ce anumite voci sustin ca Lourdes nu este altceva decat o fabrica de bani pentru oras si pentru regiune, prin urmare exista un interes crescut in atragerea si mentinerea interesului pelerinilor.

Pentru crestini, Ierusalim este locul in care Iisus a fost adus, copil fiind, sa vada Templul si sa ia parte la festivitati. Conform Evangheliilor, Mantuitorul a predicat si a infaptuit minuni in Ierusalim, mai cu seama in jurul Templului. De asemenea, Scripturile relateaza despre Cina cea de Taina, arestarea din gradina Getsemani, judecarea, crucificarea, Invierea si ridicarea la cer a lui Iisus – evenimente care au avut loc in Ierusalim.

Locul despre care se crede ca a gazduit Cina cea de Taina este localizat pe Muntele Sion, in aceeasi cladire in care se afla si  Mormantul Regelui David. Un alt loc din Ierusalim catre care se indreapta atentia crestinilor este Golgota, dealul crucificarii lui Iisus. Evanghelia dupa Ioan il descrie ca fiind situat in afara Ierusalimului, insa dovezi arheologice recente indica faptul ca dealul se afla la o distanta scurta de zidurile Vechiului Oras. Biserica Sfantului Mormant (foto, jos) se afla in topul preferintelor pelerinilor crestini de mai bine de 2000 de ani.

Obisnuinta de a merge in pelerinaj catre locul in care Iisus si-a petrecut o mare parte a existentei lui porneste de undeva din a doua jumatate a secolului II, insa drumul a devenit mai putin periculos abia in momentul incetarii persecutiilor crestinilor in Imperiul Roman, odata cu Edictul de la Milano din 313, dat de Imparatul Constantin. De altfel, una dintre personalitatile de marca ale istoriei crestine, care a pornit in pelerinaj la Ierusalim in jurul anului 330, este chiar mama Imparatului Constantin, Sfanta Elena. Locurile crestinilor preferate pentru reculegere, odata ajunsi in Ierusalim sunt Biserica Sfantului Mormant, supranumita si Biserica Sfintei Invieri (Invierea), si Biserica de pe Muntele Maslinilor (Ridicarea la cer).

Numarul vizitatorilor de la inceputuri pana in prezent este incomensurabil, insa un fapt cert este ca acest loc sfant, sursa de intelepciune si de liniste pentru mai multe credinte, exercita aceeasi atractie de secole fata de cei care vor sa fie impacati cu sine si cu cei din jur. Tineri si batrani, femei sau barbati, crestini, evrei sau musulmani, fiecare om isi gaseste linistea in interiorul zidurilor orasului.

Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635, cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.

In acea epoca, orice constructie grandioasa presupunea o munca colosala, prin urmare nimic nu putea fi lasat la voia intamplarii. Castelul a fost ridicat pe baza unui plan elaborat, care includea si echiparea cu diverse utlitati revolutionare pentru acele timpuri: toalete dotate cu un sistem automat de tragere al apei pentru fiecare etaj sau un sistem de incalzire cu aer cald in toata cladirea. O asemenea arhitectura deosebita nu avea cum sa nu atraga atentia generatiilor urmatoare de artisti: castelul  Frumoasei din Padurea Adormita din Disneyland-ul american este inspirat chiar de Neuschwanstein.

A fost nevoie de aportul mai multor mesteri, muncitori si ingineri pentru ca elaborarea formei pe care castelul o are in prezent sa fie definitivata. Primele mentiuni cu privire la constructie dateaza din secolul XIII, desi se crede ca aripa stanga a fost construita candva in prima jumatate a secolului XII. Partea din mijloc a fost adaugata in perioada Renasterii, iar aripa dreapta a fost terminata in jurul anului 1570. Unele dependinte au fost adaugate ulterior sau schimbate mai tarziu, insa din 1990 a inceput un program intens de renovare care urmareste sa redea castelului imaginea pe care o avea in secolul XVI.

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Atunci cand sosesc in Kandovan, turistii sunt imediat atrasi de casele ciudate, in forma conica. Unele dintre constructiile vechi din piatra au fost transformate in grajduri si cuiburi de pasari, dar sunt destule care retin inca farmecul pe care l-au avut cu sute de ani in urma. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje si semne care ii informeaza pe straini ca pot vizita casele contra unei sume. O casa tipica de aici este structurata pe mai multe niveluri, parterul adapostind in general animalele si hrana acestora. Vara camerele sunt racoroase iar iarna, conform localnicilor, calduroase. Casele tind sa fie pozitionate spre sud, pentru a primi caldura soarelui si a fi protejate de ploaie si zapada. Cateva trepte mai sus se afla intrarea in casa propriu-zisa, in incaperile de locuit care gazduiesc in general alcovuri si covoare, iar pe alocuri chiar si fotografii inramate atarnate pe pereti. In ciuda aspectului sau nelumesc, Kandovan are atat retea electrica, cat si canalizare, la care sunt bransate majoritatea caselor.

Vizitatorii pot dormi in hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in inima satului, sau intr-una dintre casele sapate in stanca, daca reusesc sa negocieze cu satenii vorbitori ai dialectului Farsi. Exista, de asemenea, multe cafenele de-a lungul raului care trece prin Kandovan, unde turistii se pot relaxa consumand cafea si deliciosul suc de productie locala zam-zam, toate intr-o atmosfera unica, dominata de aroma dulce a trandafirilor din glastre.

Sahara: Oaze, asezari berbere, munti arizi sau dune gigant – desertul ofera aventura si magie, toate fara a fi nevoit sa renunti la confort. Ai optiunea unui hotel luxos si o masina dotata cu aer conditionat. De fapt nici o vacanta in Tunisia nu este completa fara Sahara. Incearca un safari de trei zile cu jeep-ul printre dunele imprevizibile ale Saharei si iti va pune cu siguranta adrenalina in miscare. Numai sa nu o faci niciodata singur. Sau pur si simplu, incearca ceva mai linistit, cum ar fi calaritul unei camile.

Cartagina: Nici-un loc din Tunisia nu are o rezonanta mai puternica decat Cartagina. Situat in suburbiile capitalei Tunis, vechiul oras fenician si apoi roman isi dezvaluie si astazi o parte din istoria lui tulburatoare – o poveste a succesului si a decaderii, a distrugerii si a reconstructiei. Considerate pana nu de mult pierdute pentru totdeauna, vestigiile vechii civilizatii pre-romane au fost aduse la suprafata prin eforturile UNESCO. Muzeul National din Cartagina detine o colectie impresionnta de vase, statuete sau inscrisuri punice. Alaturi, recent resturata, se ridica impunatoarea Catedrals St. Louis, ridicata pe locul unde in 1270 murea Ludovic IX in timpul unei cruciade. Insa edificiul cel mai bine pastrat ramane Teatrul Roman, care desi restaurat in cea mai mare parte, este greu de crezut ca poarta mostenirea unui trecut atat de indepartat.

Dougga si Bulla Regia: Cele doua localitati evidentiaza, diferit, o civilizatie avansata pe care lumea contemporana cu greu si-o poate inchipui pentru acea vreme. Dougga, un oras roman extrem de bine pastrat, este tot ce ai putea visa cand te gandesti la un sit antic. Templele grandioase si teatrele, forumul si pietele sunt asezate impunator pe o margine a muntelui, in timp ce capitoliul este unul dintre cele mai frumoase construite vreodata de romani.

La prima vedere, Bulla Regia dezamageste, oferind o proveliste complet diferita de Dougga. Apropiindu-te de ruine, devii dintr-odata constient de confortul de care se bucurau cei aproximativ 20.000 de locuitori ai cetatii. Pentru a suporta mai bine temperaturile ridicate ale verii, romanii aveau un apartament de vara situat la subsol, dotat cu aer conditionat, lumina naturala, dus, toaleta si canalizare.

Tabarka: Padurile de pluta din Tabarka sunt o priveliste rara cu care doar cinci tari in lume se pot mandri. O zona muntoasa care abunda de viata si se pierde usor in mare, unde plajele cu nisip fin se intalnesc cu stanci sculptate de apa. Yachting, golf, scufundari, pescuit sau pur si simplu un sanatos stat la plaja sunt o parte din lucrurile care ti le ofera noua statiune Montazah-Tabarka. Insa Tabarka este renumita pentru festivalurile anuale de jazz si fotografie subacvatica precum si pentru pecuitul in zona coralilor.

El Jem: Putin stiu, dar colosseumul din Roma nu este unic. La El Jem poti admira o varianta mult mai completa si mai bine pastrata, a carui data de nastere este undeva la anul 200. Candva scena unor jocuri crude si sangeroase in care primii crestini erau aruncati la fiare, astazi este locul de desfasurare al unuia dintre cele mai renumite festivaluri internationale de muzica clasica.