Minunata insula este binecuvantata cu miile de plaje uluitoare, ierni blande si placute, veri fierbinti, fiind o destinatie perfecta indiferent de perioada calendaristica a anului.Atractiile populare sunt inotul, navigatul pe ape, scufundarile si, surprinzator, golful. Tarmurile nisipoase marginite de Marea Mediteraneana gazduiesc numeroase hoteluri si vile de lux.

Lefkosia, cunoscuta multa vreme sub numele de Nicosia, este taiata in doua de o linie de demarcatie stabilita de Organizatia Natiunilor Unite, indeplinind rolul de capitala atat pentru Republica Cipru, aflata in sudul insulei, cat si pentru Republica Turca a Ciprului de Nord.Cea mai interesanta parte a Lefkosiei este orasul vechi, incadrat de ziduri de aparare in stil venetian, construite in secolul al XVI-lea. Inauntrul acestora, se afla centrul asezarii, iar imediat in afara acestora, inspre sud-vest, se intind gradinile municipale.

Muzeul Municipal Leventis, care prezinta dezvoltarea orasului incepand din epoca preistorica, ar putea fi primul pas in descoperirea Lefkosiei. La est de acesta, se gaseste muzeul de cultura Dragoman Hadzigeorgakis, ale carui exponate sunt puse in umbra de cladirea ce le adaposteste, un splendid imobil datand din secolul al XV-lea. La polul opus se afla exceptionala colectie de icoane si mozaicuri a Muzeului Bizantin, care este amplasat in neverosimil de inesteticul Palat Arhiepiscopal. Poarta Famagusta, candva principala cale de acces in oras, s-a conservat perfect si indeplineste astazi rolul de centru cultural. Inima Nicosiei de Nord este Piata Ataturk, situata in partea de nord-vest a localitatii. Spre nord se gaseste Poarta Kyrenia, aflata in imediata vecinatate a Muzeului Turcesc.
Moscheea Selimiye, construita in secolul al XIII-lea, este unul din cele mai bune exemple de arhitectura gotica din Cipru. Celebra in regiune, baia Buyuk, cea mai mare din oras, se afla in partea sudica a acestuia.

Daca esti in cautarea unui loc animat de viata si miscare pe timpul noptii, pensiunea renumita mondial “Ayia Napa“, este locul pe care trebuie sa il vizitezi deoarece este supranumita Las Vegas-ul Ciprului.Localnicii sunt foarte prietenosi si primitori. Cipriotii sunt bilingvi, vorbind atat engleza cat si greaca, deci pentru un turist, comunicarea nu va fi o problema si datorita acestui fapt, oricine se poate aventura pe propriul sau traseu turistic inedit.

Se gasesc deasemenea, numeroase paduri de conifere si trasee montane, iar in luna Martie se poate adesea schia pe varfurile inzapezite ale muntilor Troodos, iar apoi se poate cobora in zona Paphos, pentru o baie in mare.

Peninsula Akamas si Parcul National “Cipru”, sunt minunate pentru plimbari sau drumetii montane, ciclism sau diferite sporturi montane.

Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635, cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Atunci cand sosesc in Kandovan, turistii sunt imediat atrasi de casele ciudate, in forma conica. Unele dintre constructiile vechi din piatra au fost transformate in grajduri si cuiburi de pasari, dar sunt destule care retin inca farmecul pe care l-au avut cu sute de ani in urma. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje si semne care ii informeaza pe straini ca pot vizita casele contra unei sume. O casa tipica de aici este structurata pe mai multe niveluri, parterul adapostind in general animalele si hrana acestora. Vara camerele sunt racoroase iar iarna, conform localnicilor, calduroase. Casele tind sa fie pozitionate spre sud, pentru a primi caldura soarelui si a fi protejate de ploaie si zapada. Cateva trepte mai sus se afla intrarea in casa propriu-zisa, in incaperile de locuit care gazduiesc in general alcovuri si covoare, iar pe alocuri chiar si fotografii inramate atarnate pe pereti. In ciuda aspectului sau nelumesc, Kandovan are atat retea electrica, cat si canalizare, la care sunt bransate majoritatea caselor.

Vizitatorii pot dormi in hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in inima satului, sau intr-una dintre casele sapate in stanca, daca reusesc sa negocieze cu satenii vorbitori ai dialectului Farsi. Exista, de asemenea, multe cafenele de-a lungul raului care trece prin Kandovan, unde turistii se pot relaxa consumand cafea si deliciosul suc de productie locala zam-zam, toate intr-o atmosfera unica, dominata de aroma dulce a trandafirilor din glastre.

Kandovan este un impresionant sat troglodit din nord-estul Iranului, populat de oameni care traiesc de mai bine de 700 de ani aici, in locuinte sapate in stanca bizarelor formatiuni conice de la baza muntelui Sahand, mici pesteri facute de mainile stramosilor lor si transformate in locuinte propice traiului. Unii istorici au identificat recent in capitolul Genezei din Biblie referinte geografice interesante, care leaga zona din preajma Kandovanului de Gradina Edenului. Acest lucru ar face ca satul Noqdi, aflat in apropiere, la est de acest “Eden”, sa fie chiar taramul biblic al Nod-ului.

Termenul “Kandovan” reprezinta pluratul cuvantului “kando”, care inseamna cuib de albine si se refera la forma si dispunerea caselelor sapate in munte, asemanatoare celor ale unui stup. Satul Kandovan este localizat la 60 kilometri sud-vest de Tabriz, in provincia iraniana Azarbaijan si este faimos tocmai pentru arhitectura spectaculoasa si unica a lacaselor sale dar si pentru apa minerala de aici, considerata foarte eficienta in tratarea problemelor renale, prin dizolvarea pietrelor de la rinichi.

Daca scobirea conurilor si transformarea lor in case se datoreaza in intregime oamenilor, relieful care a permis acest fenomen s-a format, probabil, acum 3.000 de ani, ca urmare a activitatilor vulcanice. De asemenea, efectul de eroziune al vantului si cursul apei au modelat conurile asa cum arata ele astazi. Roca s-a dovedit suficient de delicata incat sa poata fi sapata si transformata in adapost pentru oameni si animalele lor. Totodata, formatiunile sunt suficient de mari incat sa le fi permis oamenilor sa isi sape in ele locuinte cu mai multe camere supraetajate, o bucatarie, holuri si ferestre. Ferestre pe care, de altfel, le decoreaza cu frumoase geamuri colorate.

Conform legendei locale, primii oamenii s-au refugiat in aceasta regiune in perioada invaziilor mongole, pentru a se adaposti de furia atacatorilor. Au inceput sa isi sape pesteri provizorii pentru a isi putea prelungi sederea, pentru ca mai tarziu sa hotarasca stabilirea permananta a resedintelor lor in acest loc. Principalele activitati de subzistenta ale celor din Kandovan se rezuma la agricultura si cresterea animalelor, in special oieritul. Cu toate acestea, in ultima perioada, venitul de baza al localnicilor a inceput sa fie furnizat de turism. Au inteles potentialul caselor lor si au invatat sa isi traiasca vietile inconjurati de calatori din toate colturile lumii.

Parcurgerea cararilor si a treptelor din interiorul satului ofera privelisti interesante ale vietii de aici . Sirurile de magari transporta precum niste trenuri localnicii si proviziile printre aleile batute de vant. Gainile scormonesc prin praf, iar oile pot fi auzite behaind din pasunile aflate in apropiere. Femeile ies din casele lor de piatra pentru a atarna la uscat rufele sau pentru a-si curata “gradinile”, iar barbatii, atunci cand nu muncesc, stau si “pun tara la cale”, spargand seminte sau fierband plante. Copiii se joaca in apropierea raului sau alearga printre case. Carbunele ars incarca aerul de miros specific.

Polonia
Anul Nou este cunoscut ca “Noaptea Sfantului Vasile” (“Sylvester”). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.

Austria
Localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru, amintind de intamplarea din anul 314, cand oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, l-a capturat pe monstru Leviathan. Panica i-a cuprins pe oamenii care au crezut ca va veni sfarsitul lumii. In amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.

Elvetia
Vechiul An Nou se sarbatoreste pe 13 ianuarie, dupa calendarul iulian. Si aici, oamenii ies pe strazi, costumati in spirite bune si rele.

Olanda
La trecerea in Noul An, pe strazi se ard brazii de Craciun si se lanseaza artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an. Ziua anului trecut (31 decembrie) este denumita “Oudejaarsdag”, iar cu ocazia acesteia au loc uriase focuri de artificii. In Olanda, aceasta este singura zi in care artificiile sunt autorizate, fiind puse in vanzare cu numai trei zile inainte de Anul Nou.

Marea Britanie
De Anul Nou, la britanici prima persoana care intra in casa trebuie sa fie barbat, deoarece se spune ca aduce noroc. Primii-veniti aduc de obicei mici cadouri; daca iti intra in casa prima data o femeie, o persoana blonda sau roscata, acest lucru inseamna ghinion in anul care a inceput. De asemenea, prima persoana care trece pragul casei nu trebuie sa vina cu mana goala, ci cu mici daruri simbolice ca paine, carbune, sare, acestea fiind simboluri ale vietii.

Scotia
La scotieni, de Anul Nou (“Hogmanay”) oamenii ard crengute de ienupar, ca sa alunge germenii oricaror boli. In unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina.
Meniul scotian traditional pentru aceasta sarbatoare consta in prajituri din aluat fraged, faina de ovaz, branza, whisky si vin, si briose negre. In noaptea de Anul Nou, scotienii formeaza o hora si canta impreuna traditionalul “Auld Lang Syne”, unul dintre cele mai raspandite cantece de Anul Nou in randul englezilor.Acesta a fost publicat pentru prima data de poetul Robert Burns, in 1796, in cartea “Scots Musical Museum”. Prima persoana care se trezeste dimineata obisnuieste sa duca “Het Pint”, un gen de bere slaba, celor care inca mai dorm. Ei aprind focuri ca sa se descotoroseasca de vechiul an si, uneori, arunca in foc o figurina de paie reprezentand vechiul an.

Spania
La miezul noptii, simbol al dorintelor pentru fiecare din cele 12 luni ale anului urmator, la fiecare bataie a ceasului, spaniolii baga in gura cate o boaba de strugure, astfel ca toata lumea incepe anul cu gura plina de struguri. De asemenea, noaptea de Anul Nou este ocazia, pentru mirese, sa-si strecoare verigheta in cupa de sampanie si sa ciocneasca.

Portugalia
La portughezi, obiceiul cu boabele s-a pastrat, doar ca strugurii au fost inlocuiti cu smochine, fiecare dintre cele 12 fructe mancate insemnand cate o dorinta.

Rusia
Rusii obisnuiesc, dupa miezul noptii, sa deschida usile si ferestrele pentru ca noul an sa intre in casa.

Belgia
Pe 1 ianuarie, exista obiceiul de a manca “choucroute” (un fel de varza murata cu carnati) in familie, avand sub farfurie, in mana sau in buzunar, o moneda, pentru a avea bani tot anul.

Italia
In noaptea de Anul Nou, numita “Capodanno”, italienii obisnuiesc sa puna pe masa mancaruri speciale, despre care se spune ca aduc bogatie si abundenta. La Napoli, Anul Nou este intampinat printr-un obicei special, care consta in a arunca pe fereastra obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung in strada, spre nefericirea gunoierilor care trebuie sa treaca in timpul noptii pentru a face curatenie. Traditia, insa, tinde sa dispara, deoarece prezinta reale riscuri pentru trecatori.

Grecia
Ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este “vassilopitta”, o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.

Turcia
Anul Nou este sarbatorit alaturi de prieteni si de familie. Mancarea speciala pentru acest eveniment este curcanul. Localurile sunt pline pana la refuz, iar rezervarile se fac cu mult timp inainte.

Israel
Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste “Rosh Hashanah”. Este o perioada sacra, cand oamenii se gandesc la ceea ce au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Data “Rosh Hashanah” variaza in fiecare an, conform calendarului evreiesc. Astfel, pentru evrei, Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea. S-a fixat aceasta data pentru ca fermierii sa se poata deplasa la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele 10 zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. La sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea in timpul anului ce se incheie. Totusi, toti evreii au la dispozitie 10 zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, “Yom Kipur”, pentru a se cai de raul pe care l-au facut. La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit felicitari cu mesajul traditional “Fie sa ti se scrie un an bun”!. Ceremonii speciale au loc in sinagogi, unde se canta la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.

SUA
Americanii cred ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. In aceasta perioada ei obisnuiesc sa priveasca campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate in Time Square, la New York. La ora 12.00 noaptea, un glob gigantic aprins cu becuri electrice este coborat pe pamant. In acel moment, multimea incepe sa strige “La multi ani!”.

Australia
In ziua de Anul Nou, australienii merg la picnic pe plaja. In noaptea dintre ani se organizeaza petreceri, iar la miezul noptii se face mult zgomot, cu fluiere, claxoane de masini.

Africa de Sud
De Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval se canta si se dansaeza pe strazi, in sunetul tobelor, toata lumea poarta costume viu colorate.

Argentina
Membrii familiei incep cina la ora 23.00, asteptand miezul noptii. Cand ceasul bate miezul noptii se aprind artificii. Tinerii merg la petreceri de Anul Nou pana a doua zi dimineata. La 1 ianuarie, locuitorii Argentinei merg sa inoate in rauri, lacuri sau in piscine publice.

Peru
Inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata (munecos), care reprezinta anul ce s-a terminat. Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la miezul noptii, cand sunt arse in strada. Exista, de asemenea, credinta conform careia daca porti o anumita culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc in anumite domenii; astfel, se spune ca galbenul este semn de bani, iar rosul poate aduce noroc in dragoste. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12.00 noaptea fix.

Brazilia
In toate orasele Braziliei sunt organizate petreceri, iar in Rio de Janeiro oamenii merg pe plaja sa vada focurile de artificii. Acestea dureaza cam 30 de minute, iar cei prezenti isi doresc in noul an bani, dragoste si sanatate.

Columbia
In unele orase columbiene se arde ”Anul vechi“, obicei la care participa intreaga familie. Acest obicei este prilej de distractie: din diverse materiale se face o papusa mare care reprezinta vechiul an. In interiorul papusii se pot pune si cateva artificii, ca sa fie totul mai palpitant in momentul arderii. Interiorul mai poate sa contina si alte obiecte de care se leaga diverse amintiri triste.

Mexic
Rudele stranse in jurul televizorului asteapta ca ceasul sa bata miezul noptii. Ca si in Spania, la fiecare bataie mexicanii mananca o boaba de strugure si isi pun o dorinta. Apoi cei prezenti se imbratiseaza si isi ureaza un an fericit. Femeile poarta lenjerie de culoare rosie, ca sa aiba noroc in dragoste in Noul An. Altii ies cu valizele in jurul casei, ca sa aiba parte de calatorii tot anul.

Tarile musulmane
Musulmanii au un calendar aparte, care se bazeaza pe miscarile Lunii. Calendarul musulman este format tot din 12 luni, care insumeaza doar 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic vine cu 11 zile mai repede in fiecare an. Islamistii celebreaza acest moment in liniste, fara nimic din atmosfera festiva a sarbatorilor altor popoare. Aparitia lunii noi este inregistrata in moschei si se spun rugaciuni speciale. Cea mai importanta parte a festivitatii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.

Iran
In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si aminteste de primavara si de viata noua care incepe.

China
Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua, Yuan Tan. Este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lampioane. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa. Anul Nou este prilej pentru intalnirea membrilor familiei. In noaptea dintre ani, chinezii mananca mancaruri special preparate, preparatele fiind facute din carne de pui si de peste, despre care se spune ca aduc noroc.

Tibet
In Tibet, Anul Nou (“Losar”) se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregatirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere. De asemenea, hornul este curatat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.

Japonia
Pentru japonezi, Anul Nou (“Oshogatsu”) este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput. Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a imparti saké (bautura traditionala, n.r.) si pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunta trecerea in noul an (aceasta cifra reprezinta numarul pacatelor acumulate intr-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizeaza alungarea pacatelor unul cate unul si purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc “otoshidamas” – mici cadouri cu bani inauntru.

Thailanda
Anul Nou thailandez (“Songkran”) este marcat printr-un festival care dureaza trei zile, intre 13 si 15 aprilie, dupa calendarul gregorian. In aceasta zi, thailandezii arunca apa unii pe altii. Persoanele mai tinere viziteaza rudele mai in varsta, pentru ca acest lucru sa le aduca noroc. Daca anul care a trecut a fost un an rau, anul care va veni va fi un an bun, plin de noroc.

Sri Lanka
In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.

Vietnam
In Vietnam, Anul Nou este numit “Tet Nguyen Dan” sau mai simplu “Tet”. El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. La miezul noptii se aprind artificii cu care este intampinat Anul Nou. Apoi, familia merge la culcare, iar in zori se trezescte sa vada rasaritul. Apoi bunicii stau pe scaune in fata parintilor si le ureaza multa fericire in anul nou si viata lunga. Apoi parintii stau pe scaune in fata copiilor, dorindu-le o viata lunga. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.

Coreea
In prima zi a Anului Nou, de asemenea, se merge pe malul marii pentru rasaritul Soarelui. Plajele sunt pline de oameni care asteapta aparitia Soarelui, prilej sa-si puna in gand dorintele pe care le vor implinite in anul nou. Ziua de Anul Nou se numeste Sul-nal, iar in aceasta zi coreenii poarta haine traditionale, numite Han-Boks, iar mancarea traditionala de Anul Nou este Dduk-gook, un fel de supa.

India
Data de celebrare a venirii noului an este diferita, la fel ca si obiceiurile. In anumite zone, mamele pun din timpul serii mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala pentru copiii lor, pe care ii duc a doua zi de mana la acestea. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou, iar in Bengalul de Vest oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii.

Cei 1.500 de locuitori ai orasului indian Auroville traiesc in casute bizare pe care le-au construit singuri, gatesc cu ajutorul energiei solare si incearca sa dea un nou inteles conceptului de comunitate. Asezarea lor este un laborator, iar ei sunt pionierii evolutiei umane. In Auroville nu exista un sistem de legi, politie sau primar, viata este in intregime ecologica, iar televiziunea si discotecile lipsesc cu desavarsire.

Auroville este locul din care, cred multi, va porni regenerarea umanitatii. “Simt”, scria un filosof New-Age, “ca acest lucru va porni de jos, dintr-un loc mic, unde oamenii sunt capabili inca de coeziunea care sa-i faca sa aiba incredere unii in altii.” Inteleptul si charismaticul Sri Aurobindo a fost intemeietorul unui curent filosofic ce imbina sinuos hinduis­mul, neoplatonismul si invata­tu­rile yoga. Discipolul si succesorul lui Aurobindo, numit Mama, a lansat vizionarul experiment al orasului-nepe­re­che. El este cel care a avut revelatia faptului ca “lumea are nevoie de un loc unde oamenii sa poata trai departe de rivalitatile nationale, de con­ventiile sociale, de morala pervertita si de religiile vrajmase.”

Ideea era aceea a unui oras-model, a unei comunitati internationale “unde instinctele agresive, specific umane, sa fie canali­zate exclusiv pe fagasul eliminarii cauze­lor nefericirii, al depasirii slabiciunii si ignorantei; un loc in care nevoile spiri­tua­­le sa se situeze inaintea celor de satis­facere a pasiunilor.” Astfel a luat fiinta Auroville – Ora­sul Rasaritului, al carui nume deriva din cuvantul francez aurore (aurora, zori de zi). La ceremonia inaugurala, din februarie 1968, au fost prezenti presedin­tele Indiei si reprezentanti din 121 de state, care, intr-un gest simbolic al aspiratiei spre o lume unita, au turnat pamant din tarile de provenienta intr-o urna amplasata acum chiar in centrul orasului.

In Auroville, spre deosebire de orica­re alt loc din India, nu sunt cersetori. Orasul are un aer demn si o gratie neostentativa, iar accesul si purtarea sunt controlate strict – lucru ce reiese evident si din inscriptiile ce interzic fumatul, consumul de alcool, sexul si politica. Aerul este saturat de mirosul de tamaie arsa si de aroma florilor. In cen­tru se afla un sanctuar din marmura alba, inconjurat de un sofis­ticat aran­jament floral; este locul in care se odihnesc, spre a fi venerate, rama­sitele lui Sri Aurobindo si ale Mamei.

In atelierele in aer liber, mestesu­ga­rii orasului, invesmantati in sari-uri pastelate, tes, brodeaza sau modeleaza figurine de ceara. Bharat Nivas, complexul de receptie al orasului, ce gazduieste un centru de informare, birourile administrative, o librarie, un restaurant, un auditoriu si un magazin de suveniruri, este o magnifica opera arhitecturala realizata din structuri de sticla si beton. Acesta este pavilionul indian, primul dintr-un proiect de pavilioane nationale care vor deveni centre culturale unde-si vor desavarsi educatia copiii tarilor ce le vor fi construit.

In 1990 a fost rezervata o zona pentru construirea unui pavilion dedicat culturii tibetane si se pare ca, la ora actuala, Franta ia foarte serios in calcul optiunea construirii unui pavilion propriu. Populatia curenta din Auroville este de aproximativ 1.500 de rezidenti permanenti, reprezentanti a peste 31 de nationalitati, majoritatea indieni (31%) si francezi (20%). Planul original al orasului a urmat conturul unei spirale, alternand zone rezidentiale, culturale si industriale, intinse pe o suprafata de 12 km patrati si pregatite sa gazduiasca 50.000 de oameni.

Auroville este si o marturie a eforturilor uimitoare depuse pentru transformarea pamanturilor salbatice in campii cu iarba unduitoare si livezi roditoare. S-au construit baraje, rezer­voa­re de apa, terase si sisteme de irigatie. In cadrul celei mai mari ferme din zona, Aurogreen, sunt culturi – eco­lo­gice, fireste – de fasole, papaya, rosii, guava, lamai, nuci de cocos si alune. Diversitatea locuintelor e uimitoare: de la colibe din frunze de palmier sau din bambus, la cabane din lemn si la constructii futuriste din beton turnat.

Dintr-un total de 230 de case, peste 70 sunt dotate cu panouri fotovoltaice. Prin traditie, locuitorii din Auroville isi do­nea­za surplusurile de venit in contul unui fond de intrajutorare a comunitatii. In 1988, guvernul Indiei a creat Fundatia Auroville, iar astazi un comitet de sapte membri gestioneaza problemele administrative ale orasului, care a beneficiat, de-a lungul anilor, si de donatii UNESCO. In Auroville domneste peste tot autoritatea tacuta a sentimentelor si a sensibilitatii. Oamenii intra in legatura cu ei insisi pentru a se corecta, transfor­ma si perfectiona, misiunea lor fiind aceea de a aduce omenirea intr-un nou stadiu al evolutiei. Poate parea o utopie, dar Auroville exista deja de 41 de ani.

Craciunul in Australia

Australienii locuiesc pe cea mai mare insula din lume care este in acelasi timp si cel mai mic continent. Majoritatea emigrantilor din Australia au venit aici din Anglia si Irlanda si au adus cu ei obiceiurile si traditiile respective. In Australia vremea este opusa fata de ce se intampla la noi si ei sarbatoresc Craciunul in timpul vacantei de vara. Cel mai popular eveniment al sarbatorilor de iarna din Australia este denumit “Colinde la lumina lumanarii”. Oamenii se intalnesc noaptea, aprind lumanari si canta colinde. Australienii sunt mari iubitori de activitati in aer liber. Le place sa inoate, sa faca surf si sa se plimbe cu bicicleta.

In sezonul sarbatorilor de Craciun, australienii isi decoreaza casele cu feriga, frunze de palmier si cu mici flori colorate care apar in aceasta perioada. Unele familii impodobesc si brazi. Pentru australieni, sarbatoarea Craciunului incepe la sfarsitul lui noiembrie, cand in scoli si in biserici se monteaza piese de teatru cu nasterea lui Isus. In toata luna decembrie, australienii canta colinde. In ajunul Craciunului, toata comunitatea merge la biserica, iar copiii il asteapta pe Mos Craciun sa vina cu daruri.

Dupa deschiderea cadourilor in dimineata de Craciun, familia ia micul dejun, compus din oua si sunca si apoi merg din nou la biserica. Dupa intoarcerea de la biserica, intreaga familie si prietenii se strang la masa de Craciun. In unele familii se mananca curcan si budinca cu stafide si coniac. Alte familii fac gratar in curte. Unii australieni merg la plaja sau la picnic in ziua de Craciun. A doua zi de Craciun, pe 26 decembrie, australienii strang bani pentru postas, macelar si pentru cel care aduce ziarul pentru a le multumi pentru ajutorul oferit in anul ce tocmai se termina.

Anul Nou este inca un moment special pentru toata lumea, cu muzica, dans si petreceri. Pe 6 ianuarie, australienii organizeza inca o petrecere, pentru a celebra sfarsitul sarbatorilor de Craciun.

Craciunul in Betleem

In micul oras in care se spune ca Isus s-a nascut este impodobit in fiecare an. Biserica Nativitatii din centrul orasului straluceste in preajma sarbatorilor de Craciun. Steaguri si decoratii stralucitoare impodobesc biserica. In Ajunul Craciunului, localnicii si vizitatorii se aduna in biserica pentru a urmari sluja si procesiunea de Craciun. Fiecare casa din Betleem are pictata o cruce la intrarea, iar in curte ieslea pruncului Isus. In centrul orasul este instalata o stea uriasa.

Craciunul in China

Crestinii din China decoreaza casa si bradul de Craciun cu lumini, lanterne si lanturi din hartie colorata. Copiii isi agata sosetele si asteapta vizita lui Mos Craciun (Dun Che Lao Ren). In China, unde marea majoritate a locuitorilor nu sunt crestini, principalul festival de iarna este cel de Anul Nou. Copiii primesc haine noi si jucarii noi, se mananca preparate rafinate si se organizeaza si focuri de artificii. O alta traditie importanta in serbarea de Anul Nou o reprezinta cultul stramosilor. Portretele stramosilor sunt aduse in camera principala a casei.

Craciunul in Brazilia

Brazilienii sunt un mix de popoare din multe parti ale lumii, iar traditiile lor legate de sarbatoarea Craciunului deriva din cele ale coloniilor portugheze. Una dintre cele mai indragite traditii este crearea scenei nasterii lui Isus si a ieslei: Presepio. Aceste scene sunt amplasate in biserici, magazine si in casele oamenilor.

Locuitorii din nordul Braziliei au o alta traditie: scena pastorilor. In versiunea braziliana pastorii sunt de fapt femeie, iar un tigan incearca sa il rapeasca pe Isus. Papai Noel este “Mos CRaciunul” care aduce cadouri celor mici. Potrivit traditei, Papai Noel locuieste in Groenlanda, iar atunci cand vine in Brazilia poarta haine subtiri, din bumbac, din cauza vremii caniculare.

Masa de Craciun este una speciala si neobisnuita pentru anotimpul de vara. Este formata din curcan, jambon, orez, legume si fructe. In ajunul Craciunului, oamenii merg la biserica la Missa do Galo. Galo inseamna cocos, iar denumirea acestei festivitati vien de la faptul ca la ora 1 noaptea un cocos anunta venirea Craciunului. In seara de 25 decembrie se merge din nou la biserica.

Decoratiunile de Craciun sunt compuse din flori proaspete si colorate. In centrul fiecarui oras sunt impobodobiti brazi, iar noaptea de Craciun este marcata prin focuri de artificii.

Craciunul in Danemarca

In Danemarca, sarbatoarea de Craciun incepe in noaptea de 24 decembrie. La miezul nopstii intreaga familie mananca o budinca speciala de Craciun. Budinca contine o singura migdala, iar cel care o va gasi va avea un an nou norocos.  Cel care aduce cadourile se numeste Julemanden si soseste cu sania sa trasa de reni. Mosul vine insotit si de corul de spiridusi, Juul Nisse, care se spune ca ar trai in podurile caselor. In ajunul Craciunului, copiii lasa afara lapte si budinca de orez pentru mos si insotitorii sai.

Craciunul in India

Crestinii din India impodobesc de Craciun mango sau bananieri. De asemenea ei decoreaza si casele cu Frunze de mango. In unele regiuni din India se folosesc lampi cu ulei colorat pentru decoratiunile de Craciun. Aceste lampisunt asezate pe perete sau pe acoperisuri. In noapte de Craciun, bisericile sunt decorate cu flori traditionale si lumanari colorate.

Craciunul In Iran

In Iran se crede ca locuiau cei trei Magi atunci cand pruncul Isus s-a nascut. Crestinii iranieni incep postul pe 1 decembrie. Acesta este “Postul Mic”, iar “Postul cel Mare” incepe cu sase saptamani inainte de Paste. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserica si apoi iua masa in familie. Mancare traditional in aceasta zi este friptura de pui, numita harasa. Iranienii nu isi ofera cadouri, insa copiii primesc haine noi pe care le poarta in ziua de Craciun.

Craciunul in Irak

In Ajunul Craciunului, crestinii irakieni sarbatoresc cu intreaga familie. Unul dintre copii citeste despre nasterea lui Isus, iar intreaga familie aprinde lumanari. Dupa ce copilul termina de citit povestea, in curte se aprinde un foc si toata lumea canta colinde. Daca focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Daca focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie sa sara de trei ori peste scrum si sa isi puna o dorinta.

In ziua de Craciun un alt foc este aprins in curtea Bisericii. Preotul, care tine in mana o figurina ce il reprezinta pe pruncul Isus, incepe slujba. Apoi binecuvanteaza o singura persoana pe care o atinge. Persoana atinsa atinge mai departe pe vecinul sau. Toata lumea prezenta la slijba trebuie sa simta “atingerea pacii”.

Craciunul in Suedia

Acum o mie de ani, Craciunul era sarbatorit in Suedia timp de o luna. Regele Canute a decretat ca sarbatoarea Craciunului sa tina de pe data de 13 decembrie pan ape 13 ianuarie. Pe 13 decembrie, suedezii o celebreaza pe Sfanta Lucia. Povestea Sfintei Lucia i-a fermecat pe suedezi. Se spune ca in vremea persecutiei, Sfanta Lucia ducea mancare celor prigoniti. Ca sa isi lumineze drumul, Sfanta Lucia purta pe cap o coroana de lumanari. In cele din urma, Sfanta Lucia a fost arestata si torturata.

In ziua de 13 decembrie, cea mai mare fiica din familie se imbraca cu o rochie alba si o esarfa rosie. Pe capr poarta o coroana din sapte lumanari. Ea ii serveste pe toti membrii familiei cu cafea si prajiturele. In Ajunul Craciunului, un spiridus isi face aparitia din podul casei unde locuieste si imparte cadouri tuturor.

Craciunul in Spania

In Spania, Craciunul este o sarbatoare cu adevarat religioasa. Patronul spiritual al acestei tari este Fecioara Maria, iar sezonul sarbatorilor de Craciun incepe official pe data de 8 decembrie. Ajunul Craciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Buna). Intreaga familie se aduna in jurul scenei ieslei pruncului Isus. Aceasta scena e prezenta in majoritatea caselor din Spania.

In aceasta noapte se mananca si o prajitura traditionala facuta din migdale. Copiii din Spania priemsc cadouri in noaptea de Epifanie. In aceasta seara, copiii lasa la usa ghetutele pe care le umplu cu morcovi, paie si orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un magar si lasa copiilor dulciuri si jucarii.

Craciunul in Anglia

In Anglia este frig si ceata de Craciun. Oamenii se bucura de caldura pe care semineele si sobele incinse o dau. Englezii decoreaza casa cu iedera si vasc. In timpul sarbatorilor colindatorii merg din casa in casa. Acestia priemsc dulciuri si prajiturele cu fructe uscate. 

Ajunul Craciunului este o zi foarte incarcata pentru eglezi. Impacheteaza cadoruile, pregatesc mancarurile si prajiturile traditionale ai agata sosetele in fata semineului. Dup ace toate aceste lucruri au foste terminate, intreaga familie se aduna in jurul bradului impodobit si citesc povesti de Craciun. La sfarsitul zilei, copiii ii scriu lui mos Craciun scrosiri in care spun ce cadouri isi doresc. Apoi arunca scrisorile in soba, astfel incat dorintele lor sa iasa pe cos. Dupa ce copii merg la culcare, Mos Craciun ii viziteaza. Poarta o haina lung si rosie si duce in spinare un sac cu jucarii si dulciuri.

La masa de Craciun, familia mananca curcan umplut cu castanet, gasca cu stafide sau friptura de vita. Cea mai asteptata este insa budinca cu stafide si martipan. Dupa masa de Craciun, familia se aduna in fata televizorului pentru a auzi mesajul de Craciun al reginei. La ceaiul de dupa-amiaza se serveste si un tort special de Craciun.

Pentru mai multe detalii despre oferte cat si pentru rezervari va rugam sa contactati:

AGENTIA DISCOVER WORLD

TEL: 0239611277, 0733972902, 0733972905

EMAIL: office@discoverworld.co.uk

WEB: www.discoverworld.co.uk

Padurile din nord inconjoara lacuri atat de intinse incat nu le poti cuprinde cu privirea; de la St. Petersburg la Moscova puteti calatori pe apele Nevei, Svirului si Volgai, pe numeroase canale, printre padurile de pin ale Kareliei, spre Ladoga si Onega.

Aceste lacuri, cele mai intinse ca suprafata din Europa, va ofera peisajul sublim al insulei Valaam, strajuita de o impunatoare manastire din secolul al XIV-lea, si al insulei Kizhi, cu fascinantele sale constructii din lemn. In drumul vostru veti putea poposi in orase ca Yaroslavl, Kostroma sau Uglich si veti vizita una dintre cele mai frumoase manastiri din Rusia, Sergiev Posad, considerata simbolul crestinatati ruse ortodoxe.

Moscova

Intemeiata ca reduta de aparare pe raul Moskva in secolul al XII-lea, Moscova a inflorit de-a lungul a opt secole, devenind capitala Rusiei, a U.R.S.S. si din nou a Rusiei.

Kremlinul este inima geografica si istorica a orasului. Acest monument arhitectonic si de arta intins pe o suprafata de 25 ha ar fi suficient pentru a transforma Moscova intr-o veritabila atractie turistica. Bisericile, muzeele si galeriile de arta, muzica si spectacolele fastuoase vor constitui amintiri de neuitat. Turul Moscovei nu poate sa nu includa vestita Piata Rosie si catedrala St. Basil, minunat luminate in timpul noptii.

Initial, Kremlinul a fost construit ca fortareata, acum aflandu-se aici cele mai frumoase palate, biserici si manastiri di Rusia, muzeul Puskin care adaposteste picturi si sculpturi remarcabile, cat si colectii de arta particulare. Veti putea vizita resedintele celor mai importante familii istorice rusesti, printre care si resedinta Ostankinovilor.

Piata Catedralei este cea mai veche parte din Kremlin, aici fiind situate mai multe catedrale, cea mai veche si mai mare fiind Catedrala Adormirii Maicii Domnului. In aceasta catedrala au fost incoronati toti tarii Rusiei incepand cu Ivan cel Mare.

Clopotul Tarului si Tunul sunt in apropierea Pietei Catedralei. Tunul a fost construit spre sfarsitul secolului al 16-lea din bronz si are o greutate de peste 40 de tone, fiind astfel unul dintre cele mai mari tunuri din lume. Clopotul este facut tot din bronz, el fiind turnat in 1734 si cantareste aproximativ 200 de tone.

St Petersburg

Ca si Venetia sau Amsterdamul, St Petersburg este un oras al apelor, strabatut de numeroase rauri si canale – cel mai important fiind raul Neva – cu sute de poduri ce va vor purta pasii spre minunate piete, parcuri, bulevarde, palate si monumente, majoritatea datand din secolul al XVIII-lea. In biserica-fortareata a sfintilor Petru si Pavel sunt inmormantati majoritatea tarilor rusi. Nu puteti ocoli Ermitajul, vastul muzeu de arta europeana – unul din cele mai mari din lume – unde se afla 21 de lucrari ale lui Rembrandt, numeroase altele ale lui Leonardo Da Vinci, o impresionanta colectie de picturi impresioniste frantuzesti, cat si valorosul Tezaur.

In apropierea orasului se afla alte obiective turistice importante: Tsarskoe Selo, locul in care si-a primit educatia marele Puskin, palatele Ecaterinei si al lui Alexandru, construite de Giacomo Quarenghi. Langa Pavlovsk este un alt palat al Ecaterinei, 1300 de acri de cladiri, gradini si paduri, cu numeroase pavilioane, poduri si sculpturi.

Novograd

Un alt oras ce merita vizitat in timpul unei vacante in Rusia este Novgorod. Acesta este al treilea oras ca marime din aceasta tara si a fost infiintat in 1221 de catre Marele Print Yuri, acesta fiind in trecut capitala si centrul cultural al Rusiei. Cel mai important obiectiv turistic din Novgorod este fortareata numita Detinets. Structura originala era din lemn, iar zidurile de caramida au fost construite in secolul al 14-lea.

In interiorul fortaretii se afla cateva catedrala, Catedrala Arhanghelului Mihail fiind cea mai importanta dintre ele. In apropiere se afla si Catedrala Sofia, construita in 1050 si fiind in trecut cea mai importanta catedrala din nordul Rusiei.

Siberia

Acest tinut este impartit in trei mari regiuni: Siberia de Vest, intinsa de la Urali pana la raul Yenissey, cu mlastinoasa tundra, ademenitoarea taiga si intinsele paduri, Siberia Centrala care se intinde pana la Lacul Baikal, cel mai adanc din lume, si Siberia de Est, cu vastele sale campii, udate de raurile Amur si Anadir. Este una dintre zonele cele mai bogate in resurse naturale. Cele mai importante orase ale sale se afla de-a lungul caii ferate trans-siberiene: Irkutsk, Krasnoyarsk, Novosibirsk si Omsk, toate importante centre industriale.

Detalii si rezervari:

AGENTIA DISCOVER WORLD

TEL: 0239-616222, 0733-972902, 0733-972905

Email: office@discoverworld.co.uk

Web: www.discoverworld.co.uk