Staţiunea termală Bormio este situată foarte aproape de graniţa cu Elveţia, pe colinele lanţului montan Ortler, la poalele masivului Stilfserjoch. Reputaţia staţiunii este cu atât mai mare cu cât aceasta a fost gazda Campionatelor Mondiale de ski alpin în 1985 şi în 2005. Domeniul skiabil este atât de variat, încât poate satisface nevoile oricărui tip de skior.

Oraşul Bormio are o istorie bogată de mai bine de 2000 de ani. Acest parcurs istoric asigură satului o arhitectură variată, amestec de stiluri- adevărate demonstraţii artistice, de o rară frumuseţe.

Un alt atu al staţiunii este faptul că aceasta dispune de numeroase pârtii, adaptate oricărui nivel de dificultate. În plus, în vecinătate se mai află şi alte staţiuni, nu mai puţin atrăgătoare: Santa Caterina (14km), Livigno, Valdidentro (7km), Passo dello Stelvio (8km), Trafoi (12km), alături de care formează un domeniu skiabil de 170km de pârtie. Mai mult decâta atât, este asigurat şi transportul gratuit între aceste staţiuni.

În Bormio, aria destinată skiului se întinde pe versanţii Vallecetta şi San Colombano.

Pârtia Stelvio, amenajată pentru skiul nocturn este considerată a fi cea mai lungă pârtie destinată skiului alpin.

Pârtia Valbella şi Betulle sunt foarte frecventate de skiorii profesionişti sau de către aceia care preferă pârtiile cu un grad mai mare de dificultate.

Bimbi al sole este o pârtie intermediară de 6km, destinată skiorilor mai puţin experimentaţi.

Pârtia destinată skiului de fond are o lungime de 12km, adaptată stilului clasic sau skating.

Pentru skiul de fond, principalele pârtii Bormio-Alta Valtellina sunt: Viola (Valdidentro), Valtellina (Valfurva), Alute (Valdidentro), Mulin (Livigno), Villa Manara (Sandalo), Scorluzzo (Stelvio), Sasso Rotondo (stelvio)

Pentru skiul alpin sunt cunoscute la nivel mondial vârfurile montane Ortles- Cevedale.

Instalaţiile de zăpadă artificială contribuie la asigurarea calităţii pârtiilor din cea mai mare parte a zonei, din decembrie şi până la sfârşitul lunii aprilie.

Pentru cei care vor să afle tainele skiului sau să se perfecţioneze, există mai multe şcoli de ski care oferă lecţii individuale sau de grup. În apropierea pârtiilor veţi găsi şi numeroase magazine care închiriază sau vând echipament pentru ski.

În afara skiului aveţi o gamă variată de posibilităţi de destindere. Mai multe muzee, teatre, cinema, magazine, bistrouri. Trebuie să vizitaţi neapărat oraşul vechi, încărcat cu multe secole de istorie. În centrul staţiunii se află o mulţime de cafenele, baruri, restaurante, pizzerii, pub-uri şi o discotecă.

Ski in Val di Fassa

Val di Fassa este situată în partea de sud-vest a Alpilor Dolomiţi, în Trentin. Valea este înconjurată de masive muntoase precum: Marmolada (3342m), Sella, Sassolungo, Catinacciao (2981m). În partea de sud este limitată de Val di Fiemme, vale la fel de celebră.

Cei 130km de pârtie ai văii, dar şi satele acesteia sunt conectate între ele de 53 reţele de transport de cablu. Satele liniştite Alba, Ponia, Vigo sau Pozza, precum şi staţiuni ca Selva, Campitello, Canazei fac deliciul unei vacanţe perfecte.

Val di Fassa este unul dintre cele mai importante domenii de ski incluse în circuitul Dolomiti Superski, aici aflându-se şi celebra pârtie Sellaronda.

Pozza di Fassa este punctul ideal de plecare în explorarea ţinuturilor văii. Staţiunea este o destinaţie perfectă pentru un sejur în familie.

Staţiunea Alba, situată la o altitudine de 1517m, este foarte cunoscută pentru pârtia sa neagră care brăzdează valea; 3km de pârtie stau la dispoziţia skiorilor profesionişti. Şi împătimiţii skiului de fond pot profita la cote maxime de cei 2100m de pârtie, care le este destinată pe Chiampac. Accesul pe pârtie este asigurat de reţelele de transport mecanic. Tot în apropiere de Chiampac se află şi pârtiile pentru nivelul intermediar.

Campitello este situat la o altitudine de 1448 şi este înconjurat de masivele Col Rodella şi Sassolungo (3184m). Staţiunea a ştiut să se extindă, profitând de moştenirea cătunelor din sudul Tyrolului, oferind acces direct la domeniul skiabil Sellaronda. Pentru skiul de fond, staţiunea vă pune la dispoziţie o suprafaţă de aproximativ 50km, repartizaţi pe grade diferite de dificultate şi de asemenea spaţiu pentru practicarea snowboardului. Pârtia Marcialonga, care porneşte din Moena şi se termină în Cavalese, traversează staţiunea.

Penia. Satul Penia, cocoţat la o înălţime de 1555m, este un sătuc tipic montan. Situarea lui în extremitatea văii nu îl face mai puţin atrăgător. 3km din pârtia Chiampac se află în staţiunea Penia. Puteţi ajunge şi în Valea Coutrin, mai ales vara când puteţi vizita bordeiele în care se prepară în mod tradiţional  o varietate întreagă de produse lactate renumite; vă puteţi bucura şi de gustul lor.

Staţiunea Pera se află la poalele masivului Catinacciao, în locul de întâlnire al râurilor Avision şi Rio San Nicolo. Staţiunea vă permite accesul pe domeniul Campeclie, care dispune de pârtia neagră Alberto Tomba. Iarna, staţiunea este un tărâm mitic pentru ski, iar vara pârtiile se transformă într-un tărâm de vis, înmiresmat de parfumul florilor, un adevărat paradis al plimbărilor alpine şi al relaxării în mijlocul naturii.

Vigo, vechiul centru administrativ al văii, beneficiază de o poziţie privilegiată dominând întrega vale. Printre numeroase edificii moderne, staţiunea are şi un Baby-Park, destinat  micilor turişti.

Moena a fost supranumită „zâna Dolomiţilor”, date fiind frumuseţile peisajelor sale. Pantele sale oferă foarte multe oportunităţi tuturor skiorilor.

Canazei- o mică bijuterie a Alpilor Dolomiţi- este un centru alpin foarte renumit  pentru competiţiile sale de talie internaţională- Sellaronda Skimarathon (iarna), Dolomites Skyrace (vara). Masivele Marmolada, Belvedere, Ciampac, Col Rodella oferă iubitorilor de sporturi de iarnă mai multe posibilităţi- ski alpin, ski de fond, snowboard.

Pe lângă propunerile sportive, Val di Fassa vă rezervă numeroase surprize şi din alte domenii- cultură, istorie, tradiţii, distracţie, toate învăluite în farmecul spectaculos al Dolomiţilor.

Santa Caterina, Italia: Paradisul alb al skiorilor

Santa Caterina Valfurva este un orăşel situat la poalele grupului Ortlos- Cenedale, la o altitudine de 1738m foarte aproape de graniţa cu Elveţia, în provincia Sondrio, Lombardia. Staţiune Santa Caterina este foarte atractivă mai ales pentru faptul că este situată chiar pe domeniul skiabil iar orăşelul se află în inima Parcului Naţional Stelvio, foarte cunoscut pentru flora şi fauna sa. Santa Caterina găzduieşte şi importante curse de ski de fond, de nivel internaţional. Staţiunea a cunoscut o adevărată înflorire turistică în perioada postbelică, pentru alpinism, apoi s-a impus ca o staţiune de ski.

Staţiunea este renumită pentru condiţiile excelente de cazare în hoteluri, reşedinţe, case de vacanţă sau cabane montane; unele case de odihnă de află chiar de-a lungul pantelor montane. Asigurarea confortului turiştilor este una dintre politicile staţiunii, în ultimii ani înregistrându-se o preocupare constantă pentru modernizarea staţiunii, mai ales a reţelelor de transport de cablu; echipajul S.C.I. Impianti garantează cea mai bună zăpadă din întreaga Lombardie.

Pârtia neagră Bucaneve reprezintă o mare provocare pentru skiorii experimentaţi. Pârtia vă asigură o coborâre senzaţională pe 3,4km din Cresta Sobretta până în vale. Nici pârtia Deborah Compagnoni, tot pentru experţi, nu este mai prejos. Pârtiile din Valdidentre sunt foarte potrivite pentru întreaga familie. Cea mai lungă pârtie pentru coborâre este de 6km, cu denivelare de 1000m.

Ski de fond. Pentru experţi există 10km de pârtie pentru ski de fond, porţiune folosită pentru probele Campionatului Mondial (pe care le-a găzduit Santa Caterina, cel  mai recent în 2005). În plus mai există alţi 18km de pârtie pentru skiul de fond, genul clasic sau skating şi pârtia Alu, luminată şi cu o lungime de 2km. Pentru stilul clasic, pârtiile sunt puţin mai simple (satul vecin Bormio). În Valdidentro există o altă pârtie amenajată pentru skiul nocturn-Pârtia Viola (15km). Viola Loipe are în total 25km adaptaţi pentru toate nivelurile de dificultate.

Programul „after ski” este unul cât se poate de generos: baruri, cafenele, restaurente în care se servesc specialităţi tradiţionale locale sau naţionale (pizzoccheri, bresaola, vinuri renumite), pizzerii, magazine, discotecă locală. Red Point este un mini- club binecunoscut. În caz de nevoie, puteţi găsi şi o farmacie, o cameră de urgenţă, un oficiu poştal şi chiar şi o bancă. Oferta sportivă este copletetă de patinaj, tenis, escaladă (în sală amenajată) sau pentru delectare, muzee, cinema. Şi în satele învecinate, Livigno şi Bormio veţi avea, cu siguranţă, cu ce să vă delectaţi.

Cel mai apropiat aeroport este la Milan. Puteţi ajunge şi cu trenul Milan-Tiran, iar din Tiran cu autobuzul până în Santa Caterina.

Staţiuni apropiate de Santa Caterina Valfurvia: Sulden (10km), Peio (12km), Passo Dello Stelvio Stilfserjock (13km), Bormio (14km), Trafoi (14km).

Personaje locale ilustre: Achille Compagnoni, Deborah Compagnoni.

Perioada cea mai potrivită pentru o vacanţă în Santa Caterina este în intervalul noiembrie- aprilie.

Fără niciun fel de exagerare, Santa Caterina este o destinaţie obligatorie pentru cei care iubesc muntele, zăpada şi sportul alb.

Ski în Passo Tonale, Italia

În Val di Solle se află domeniul skiabil Adamello şi staţiunea sa montană Passo Tonalle, foarte renumită pentru calitatea pârtiilor sale. Înconjurat de masivele Adamello şi Presanella, Passo Tonale este celebru şi datorită gheţarului Presena, situat la o altitudine cuprinsă între 2700m şi  3000m, în partea de sud a Passo Tonale, întotdeauna fiind acoperit cu zăpadă. Transportul turiştilor la acest gheţar este asigurat de o telecabină modernă.

Passo Tonale, staţiune aşezată la frontiera dintre Lombardia şi Trentin, este una dintre primele staţiuni montane ale sectorului alpin care îşi deschide instalaţiile de iarnă şi una dintre ultimele care şi le închide.

Domeniul skiabil este traversat de 100km de pârtii, legate între ele prin reţele mecanice de transport.

În Passo Tonale este amenajat şi un spaţiu special pentru copii, în care aceştia învaţă să schieze. Şcolile de ski pentru copii sunt specializate în programe de iniţiere şi pregătire a acestora pentru practicarea skiului, toate lecţiile desfăşurându-se prin joc. Şi pentru adulţi există numeroase şcoli de ski: Scuola Italiana Sci &Snowboard Tonte Presena (Via Nazionale), Scuola Italiana Sci Fondo Monticelli (Via Case Sparse del Tonale), Scuola Italiana Sci &Snowboard Pontedilegno-Tonale (Zona Serodine).

Cei mai experimentaţi skiori se pot avânta pe cea mai lungă pârtie neagră din Europa, renumita „Paradiso”.

Pentru skiul alpin există pârtii foarte  bine întreţinute.

Passo Tonale este un loc foarte potrivit şi pentru practicarea snowboardului. Spaţiile larg deschise, acoperite cu zăpadă bine tasată şi proaspătă fac din Passo Tonale o staţiune foarte apreciată de către iubitorii snowboardului. Şi pentru acest sport există câteva şcoli, cu instructori gata să vă împărtăşească din tainele lui sau să vă îmbogăţească experienţa.

Skiul de fond este practicat în Passo Tonale pe o pârtie de 5km.

Numeroşi ghizi locali vă stau la dispoziţie pentru câteva tururi de ski montan, gen de ski care reuneşte caracteristicile skiului alpin cu cele ale alpinismului.

Passo Tonale vă pune la dispoziţie şi un patinoar cu gheaţă foarte bine întreţinută. Patinele se pot închiria, bineînţeles, la faţa locului.

Nu trebuie să rataţi o plimbare la înălţime cu noul teleferic Pontedilengo-Tonale.

Practicarea sleddog-ului (sau plimbări cu sania trasă de câini, condusă de un expert în domeniu). Şcoala de sleddog din Passo Tonale organitează în mod regulat astfel de excursii montane, care sunt dedicate, în special, celor mai curajoşi sau amatorilor de senzaţii tari.

Programul „after-ski” este unul cât se poate de atrăgător. Cum s-ar putea încheia mai frumos o zi de ski decât cu multă voie bună şi distracţie în barurile, restaurantele, pizzeriile sau cluburile  locale, renumite pentru atmosfera pe care ştiu să o ofere clienţilor lor. Pentru doamne există numeroase buticuri şi magazine pentru shopping care completează oferta.

Aeroportul cel mai apropiat de Passo Tonale este cel din Bolzano. Gara cea mai apropiată de Passo Tonale este Edolo.

Ski în Cavalese, Val di Fiemme, Italia

Val di Fiemme, situată între vârfurile lanţului Lagorai, Latemar şi Pala, la 35 km de Trentino, este un centru binecunoscut al sporturilor de iarnă. Prestigiul văii este asigurat şi de numeroasele evenimente ale sportului alb care au loc aici în fiecare an. Cea mai renumită competiţie este cursa de ski de fond, valea fiind, de altfel, supranumită „leagănul skiului de fond”.

Valea este presărată cu numeroase cătune pitoreşti, pitite printre colinele montane. Dintre acestea cel mai renumit şi mai cunoscut turiştilor este Cavalese, care este şi centrul administrativ al zonei  Val di Fiemme. Cătunul Cavalese uimeşte orice turist prin farmecul său tradiţional medieval. Situat la o altitudine de 1000m, Cavalese are câte ceva de oferit iubitorilor sporturilor de iarnă, dar şi iubitorilor de cultură. Satul este centrul zonei Val di Fiemme, pe teritoriul său aflându-se majoritatea instituţiilor publice, inclusiv un spital; satul găzduieşte anual şi foarte multe evenimente culturale, sportive sau de divertisment.

Întregul sătuc pare mai degrabă a fi un imens palat în stil renascentist. Doar infrastructura turistică modernă aduce aminte de secolul XXI. Pe lângă pârtiile moderne de ski, Cavalese are cu ce să vă ocupe timpul. Piscine, terenuri de tenis, patinoare în aer liber sau în sală, trasee montane amenajate pentru plimbare, reţea modernă de transport cablu, toate îşi deschid porţile pentru turiştii dornici de relaxare sau de mişcare.

În afara sportului, turiştii se mai pot delecta în barurile sau restaurantele satului, renumite pentru buna-dispoziţie pe care ştiu să o asigure turiştilor. Pub-uri celebre, precum Polanski, Mardok sau Canton vă pun la dispoziţie numeroase sortimente de băuturi. Dacă sunteţi în familie şi doriţi o seară mai liniştită, puteţi alege să mergeţi la teatru sau să faceţi  puţină mişcare pe patine.

Dar regele distracţiei în Cavalese rămâne, bineînţeles skiul. Domeniul skiabil  cuprinde 13 piste, repartizate pe grade de dificultate, astfel: piste negre-2, piste albastre-7 şi piste roşii-4.

Debutanţii sau profesioniştii, iubitorii de ski sau snowboard au numeroase posibilităţi. Pentru debutanţi cel mai potrivit este versantul sudic Alpe Lusia.

Cea mai bună pârtie neagră (pentru profesionişti) este considerată a fi Olimpia. Secţiunile acesteia sunt foarte provocatoare, cu pante foarte abrupte. Pârtiile de nivel mediu sunt amenajate pe pante cu un grad mai mic de înclinare (de exemplu, Via del Bosco).

Cele mai multe pârtii au şi tunuri de zăpadă care asigură în permanenţă o calitate excepţională a stratului de zăpadă, în ciuda climei relativ uscate a Alpilor Dolomiţi.

Profesionişii care doresc şi puţină aventură o pot face explorând şi celelalte ţinuturi al văii: Latemar, Pampeago, Obereggen.

Şcoala  de ski –Alpe Cernes Cavalese are instructori specializaţi, asigurând stagii de pregătire inclusiv pentru copii sau persoane cu nevoi speciale. Lecţiile de ski sau snowboard sunt organizate în grup, iar la sfârşitul sesiunilor de pregătire au loc adevărate competiţii între „învăţăcei”.

Cu o infrastructură turistică variată şi bine pusă la punct, Cavalese poate fi un punct de plecare pentru descoperirea staţiunilor turistice învecinate.

Mii de turisti sunt asteptati in acest week-end la Bran pentru a degusta tot soiul de preparate traditionale, in special pastrama si bulz, produs specific Ardealului. Vizitatorii vor avea ocazia sa admire expozitii gastronomice realizate de bucatari specializati in arta culinara.  Organizat de Primaria Bran in colaborare cu ANTREC Brasov (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural), “Festivalul Branzei si Pastramei” marcheaza, de fapt, sfarsitul anului pastoral. Toate activitatile vor fi realizate pe Platoul “Inima Reginei” si in Parcul Central Bran, turistii avand prilejul sa cumpere produsele la pret de producator. Timp de 3 zile, vizitatorii se vor distra pe cinste intr-un cadru rustic, vor servi preparate traditionale si vor dansa pe ritmuri folclorice. Sarbatoarea va debuta cu o expozitie de gastronomie in urma careia vor fi premiate cele mai reusite retete.

Turistii vor avea prilejul sa cumpere si obiecte de artizanat realizate de mesteri ardeleni care au pregatit pentru festival vase de ceramica, costume traditionale, tesaturi dar si sculpturi. Duminica, 27 septembrie, va fi organizata o parada de animale in aer liber in cadrul careia vor fi prezentate mai multe rase de ovine si vor fi alese cele mai frumoase exemplare. Pentru parada se vor pregati si pastorii si cainii lor ciobanesti care pazesc cu strasnicie turmele. “Festivalul Branzei si Patramei” este locul ideal pentru amatorii de petreceri rustice.

Trei patrimi din suprafata sunt acoperite de paduri tropicale, restul fiind delta, campii inverzite si mlastini, teritoriu scaldat de raurile Fly, Sepik si Ramu.

Principalele insule sunt New Ireland, Bougainville si New Britain, inconjurate de stranii formatiuni de corali. Peste 9000 de specii de plante cresc in acest tinut exotic, majoritatea in padurile tropicale din tinuturile mai joase ca altitudine, peste 250 de specii de mamifere (in special sobolani si lilieci, dar si marsupiale, cum ar fi cangurul de copac), 700 de specii de pasari (o diversitate de papagali neintalnita in alta parte in lume), fluturele urias Queen Alexandra Birdwing ce poate fi doborat cu arme de foc, scarabeii adesea folositi pentru confectionarea bijuteriilor…

Papua Noua Guinee are doar patru rezervatii naturale, dintre care cele mai renumite sunt Varirata National Park si McAdam National Park. Se intentioneaza crearea mai multor parcuri naturale, deoarece flora si fauna sunt amenintate de poluarea tot mai intensa cauzata de minele de cupru.

Aceasta tara este o destinatie mai degraba pentru turistul aventurier, ce doreste sa exploreze tinuturi exotice, decat pentru cel care cauta doar o vacanta relaxanta.

Port Moresby este capitala statului, cel mai important punct de intrare/iesire pentru turisti, cu numeroase puncte de atractie, dar si cu o mare rata a criminalitatii, desi se spune sugestiv ca mai degraba latra decat musca. La nord-est se afla minunata cascada Rouna si parcul national Varirata, iar la nord Brown River, un loc excelent pentru inot, rafting si picnicuri.

Soseaua Kokoda leaga coasta de nord de cea de sud; este unul din cele mai frumoase drumuri pentru plimbari pe jos, intrat in istorie datorita luptei dintre japonezi si fortele aliate in cel de-al doilea razboi mondial.

Provincia Madang este o regiune de coasta fertila, marginita de unii din cei mai abrupti munti ai tinutului. In larg exista numeroase insule vulcanice, inca active. In centru provinciei se afla orasul cu acelasi nume, considerat de unii cel mai cochet din Pacific. Parand a se arunca practic in apa, orasul este intesat de parcuri, lacuri, drumuri pe apa, oferind conditii excelente pentru snorkelling si scufundari. Pe insula Kranket din aceeasi provincie se afla mai multe orasele si o superba laguna, in timp ce Long Island, la est de Madang, este cunoscuta in intreaga lume pentru impresionantul numar de pasari ce o populeaza.

Rabaul,  situat intr-un peisaj montan spectaculos, orasul a fost distrus in septembrie 1994 de eruptia vulcanului Tuvurvur. Astazi, desi ingropat in cenusa, merita vizitat: ruinele par aripile frante ale unor pasari moarte, intr-un tinut ireal, apocaliptic, desprins parca din scenariul unui film S.F. Va puteti plimba fara a va expune vreunui pericol pe strazile astazi pustii si urca pana in varful vulcanilor, evitand totusi vulcanul Tuvurvur, care inca mai fumega.

Highlands Este regiunea cea mai populata si cea mai fertila a insulei, unde se afla trei orase importante: Kainantu, Mt Hagen si Mendi, iar traditionalul se imbina armonios cu modernul. In anii ’30 cautatorii de aur au gasit aici o populatie care traia parca in epoca de piatra; si astazi puteti admira numeroase artefacte ce amintesc de vremuri preistorice.

In aceasta zona se afla muntele Gahavisuka (rezervatie naturala cu trasee marcate, locuri pentru picnic si flora exotica), muntele Wilhelm, cel mai inalt din tara (4000 m), lacul Kutubu ce ofera un peisaj mirific.

Sepik cu insulele sale, cu plajele mirifice si muntii sai prapastiosi, Sepik este, poate, cel mai fascinant tinut al acestui stat. Peisajul este dominat de raul Sepik, cu o lungime de 1126 km, cu apa de culoarea petrolului. Casele traditionale de pe malurile sale, lungile canoe cu cap de crocodil, fauna, lacurile acoperite de flori, apusurile invaluite in ceata si rasariturile stralucitoare, plajele de la Cape Moem sau Vanimo, cultura tribului Abalem (haus tambarans, cultul Yam, sculpturile unice in lume) va vor oferi amintiri de neuitat.

Clima este tipic musonica: fierbinte, umeda, cu ploi tot timpul anului. Sezonul ploios dureaza din decembrie pana in martie, cel uscat din mai pana in octombrie, dar exista variatii regionale, mai ales pe unele insule. Temperaturile sunt in general intre 25 si 30 grade Celsius, constante tot timpul anului, variind doar gradul de umiditate si intensitatea vantului. In munti temperaturile sunt foarte scazute, mai ales in Highlands.

Informatii utile: Moneda nationala este kina.Ora este GMT/UTC +10. Se recomanda consumul apei imbuteliate.

De-a lungul istoriei, diferite porţiuni ale teritoriul de astăzi al României au fost în componenţa sau sub administraţia Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman sau a celui Austriac. Ca stat suveran, România a apărut în 1859 prin unirea dintre Ţara Românească şi Moldova condusă de Alexandru Ioan Cuza şi a fost recunoscută independentă 19 ani mai târziu. În 1918, României i s-au alipit Transilvania, Bucovina şi Basarabia, însă România Mare a fost distrusă la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, atunci când U.R.S.S. a ocupat Basarabia şi Bucovina de nord, iar România a semnat Pactul de la Varşovia. La momentul destrămării Uniunii Sovietice şi a înlăturării regimului comunist instalat în România (1989), ţara a iniţiat o serie de reforme economice şi politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general şi a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

România este o republică semi-prezidenţială. Este a noua ţară după suprafaţa teritoriului (238 391 km²) şi a şaptea după numărul populaţiei (peste 22 milioane locuitori) dintre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala ţării, Bucureşti, este şi cel mai mare oraş al ei şi al şaselea oraş din UE după populaţie (1,9 milioane locuitori). În 2007, oraşul Sibiu a fost ales Capitală Europeană a Culturii. România este membru al NATO (din 29 martie 2004), al Uniunii Latine, al Francofoniei şi al OSCE.