Loading ...
Franta tuturor epocilor
Poate nicaieri nu a curs atata cerneala pe hartie cat pentru a imortaliza istoria Frantei. Nu este vorba doar despre un tabel cronologic al razboaielor si dinastiilor galice, ci despre o adevarata epopee culturala, de dimensiuni incomensurabile. Caci Franta nu este doar patria a nenumarati artisti de prima mana, ci si un pamant al fagaduintei pentru pictori si scriitori de pretutindeni, atrasi de atmosfera boema a acestui tinut si de inspiratia care pare sa pluteasca in aer. Se poate spune chiar ca lumea se imparte in Franta si restul, intrucat pentru localnici soarele se roteste in jurul Parisului, timpul se opreste in parcurile ce imprejmuiesc castelele din provincii, iar turistii se inclina in fata frumusetii acestor locuri. Totul respira istorie, nenumarate palate, muzee si monumente pastrandu-se excelent intre granitele Frantei.
Insa tot aici contemporaneitatea se face simtita la orice pas, un exemplu in acest sens fiind piramida de sticla de la Luvru sau cladirile futuriste din cartierul parizian La Defense. Puternic ancorata in actualitate, republica franceza este astazi principalul producator de parfumuri al lumii, centrul unei comunitati puternice de artisti si oameni de stiinta, un paradis al modei si, nu in ultimul rand, un important lider politic si militar, cu un cuvant extrem de greu de spus in cadrul unor organizatii precum Uniunea Europeana si NATO.
Franta are un relief variat, cu munti tineri care se intind de la Marea Mediterana la Lacul Geneva: Alpii Francezi (alt. max. 4.807 m vf. Montblanc), care descresc spre valea Rhonului (Ron); aici se gasesc ghetari, lacuri, creste inaccesibile, vai adanci; Muntii Pirinei se inalta intre Franta si Spania; muntii vechi se intind in partea centrala, sudica si nord-estica, la granita estica: Muntii Jura la granita cu Elvetia, Muntii Vosgi la hotarul cu Germania, Podisul Ardeni, foarte erodat (400-600 m)la granita cu Belgia (NE); Masivul Central are culmi vulcanice; spre sud se continua cu Muntii Ceveni; Masivul Armorican este in NV (Peninsula Bretagne); campiile formeaza o mare parte a Frantei, constituind zone depresionare, bazine separate de munti: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Ronului, Campia Loarei, Campia Alsaciei, a Flandrei si a Normandiei, in sudul careia sunt dealurile Normandiei, campiile litorale Languedoc (S), Roussillon (S) si Gascogne (SV); specifica este zona rivierei Coasta de Azur, intre Marsilia si granita cu Italia; Franta are o retea hidrografica extrem de bogata, cursul apelor fiind lung si constant; raurile se varsa in Oceanul Atlantic (Loire Loara, Garonne, Dordogne), in Marea Manecii (Sena), in Marea Mediterana (Ronul); Franta este bogata in lacuri: Lac Leman/Geneva, Bourget, Grand-Lieu, Lac d’Annecy.
Desi o tara relativ mica, Franta se imparte in 30 de regiuni gastronomice distincte, in functie de influenta statelor invecinate sau de cea a formelor de relief predominante. Localnicii sunt extrem de rafinati, bucurandu-se, practic, de toate ingredientele oferite de natura. Francezii sunt innebuniti dupa condimente, pe care le cunosc foarte bine si le folosesc in nenumarate combinatii, acestea comercializandu-se in magazine speciale, numite piceries. Rafinamentul lor este evident si in ceea ce priveste ierburile aromatice, in salatele si tocanele lor regasindu-se in diverse proportii frunzele de laur, lavanda, busuiocul, tarhonul, rozmarinul, semintele de fenicul, arpagicul, cimbrul, frunzele de oregano, salvia, patrunjelul si multe, multe altele. Francezii sunt specialisti in gatirea organelor, un exemplu in acest sens fiind celebrul pat de foie gras (pateu din ficat de gasca indopata). Tot ei au descoperit savoarea trufelor (ciuperci de forma unor tuberculi, care cresc in pamant) si a carnii de mistret. Pe langa clasicele preparate din peste, moluste, anghila si crustacee, restaurantele locale au in meniu melcii comestibili ( escargots ) si picioarele de broasca. Cateva tipare se disting in principalele regiuni ale tarii: in Alsacia se mananca mai ales varza tocata si fermentata in suc propriu, cu sare, si servita cu carne de porc; in Burgundia sunca si ceapa fac casa buna cu vinul rosu; Normandia s-a specializat in sosuri bine legate din fructe de mare, iar pe Coasta de Azur sunt de baza uleiul de masline, legumele si usturoiul.
O suma de splendori numite Paris!
Destinatia suprema a fiecarui calator, Parisul este un oras unic, fascinant, pe care putina lume se poate lauda ca il cunoaste in profunzime. +i aici nu este vorba doar despre marimea metropolei, la care se adauga vastele-i suburbii si numeroase orasele-satelit, ci despre bogatia unei capitale europene la care s-au adaugat, in timp, noi si noi podoabe. Asemenea Londrei, Parisul abunda in muzee in care exponatele au fost aduse, in urma conflictelor armate sau a acordurilor diplomatice, din mai toate partile lumii. Din acest punct de vedere, Luvrul detine recordul absolut pe mapamond ca valoare istorica si artistica. Insa tot in Paris continua sa se construiasca edificii in spiritul contemporaneitatii, iar viata sociala a metropolei este inegalabila. Aici se da tonul in moda si de aici pornesc principalele tendinte in arta si cultura. +colile pariziene sunt renumite de secole, bursele de studiu la Sorbona fiind un privilegiu pentru orice tanar european sau chiar american. Important centru politic si industrial, Parisul surprinde prin bogatia sa de spatii verzi, nu neaparat foarte pretentioase, dar extrem de bine ingrijite, in care lumea vine sa se relaxeze, uitand de forfota citadina. +i e putin probabil sa vedeti in alta parte a lumii, in plin centrul unei capitale de asemenea calibru, oameni tolaniti pe iarba in parc, luand un picnic sau citind, pur si simplu, o carte.
Desi un oras foarte mare, Parisul este surprinzator de compact, putand fi strabatut cu usurinta la pas. Exceptie de la aceasta regula fac doar doua zone: Bois de Boulogne si cartierul Montmartre, pentru a ajunge la acestea trebuind sa utilizati mijloacele de transport in comun sau sa luati un taxi. Capitala franceza este separata in doua de catre fluviul Sena, in mijloc ramanand, relativ izolate, insulele le de la City si le St-Louis. Numeroase poduri se ridica peste apele Senei, pe cat de diferite si de frumoase, pe atat de trebuincioase calatorului. Zona de pe malul stang al fluviului (cel sudic) are un aer boem, fiind mult mai intima si mai pitoreasca decat cea de pe malul drept al Senei, ceva mai pretentioasa. Principalele obiective turistice ale orasului se gasesc pe o axa orientata est-vest, de la Chetelet pana la Arcul de Triumf, cu trecere prin bulevardele Rivoli si Champs-Alysees. Indiferent insa unde va vor duce pasii, veti descoperi cu surprindere ca frumusetea este ceva obisnuit in Paris, materializandu-se prin piete de buzunar amplasate in spatele aproape fiecarei cladiri si prin minunate parculete liliputane, destinate exclusiv fericitilor rezidenti ai acestei capitale europene.
Catedrala Notre-Dame
Situata pe le de la Cit, intre cele doua brate ale Senei, catedrala Notre-Dame este cel mai longeviv si mai spectaculos simbol al Parisului, fiind ridicata pe un loc dedicat de peste 2.000 de ani lacaselor de cult. Constructia actuala, a patra ca numar, a fost inceputa in 1163 si finalizata in 1345. Afectata dramatic in timpul Revolutiei franceze, catedrala a fost restaurata in secolul al XIX-lea, fiind nu doar cea mai mare si mai veche din Franta, ci si un etalon international de frumusete si armonie arhitecturala. Fatada sa se ridica pe trei nivele, la primul dintre acestea aflandu-se cele trei intrari principale, bogat decorate cu sculpturi reprezentand scene biblice. Deasupra se afla Galeria regilor, apoi imensa rozeta a catedralei si, la urmatorul nivel, Marea Galerie, aflata la baza turnurilor gemene. Turnul sudic adaposteste clopotul mare de la Notre-Dame, pe care se spune ca l-ar fi actionat si Quasimodo, cocosatul din romanul lui Victor Hugo. O serie de scari, insumand 387 de trepte, conduc spre terasa catedralei, de unde se poate admira Parisul in toata splendoarea sa. Nu ratati in drum galeria animalelor fantastice, creaturi grotesti din piatra care strajuiesc balustrada, la 46 de metri peste nivelul solului. In interior se disting superbele vitralii, o statuie din secolul al XII-lea reprezentand-o pe Sfanta Fecioara (Notre-Dame de Paris) si o trezorerie unde sunt expuse bogate obiecte de cult din diverse epoci.
La Conciergerie
De trista amintire pentru monarhisti, aceasta este cladirea in care au fost intemnitati, in timpul Revolutiei franceze, numerosi nobili si sustinatori ai acestora, inainte de sinistra lor intalnire cu celebra ghilotina. Celulele condamnatilor au fost restaurate cat mai realist, unele dintre acestea adapostind chiar manechine imbracate in spiritul epocii, destul de nefericite pe adapostul lor din paie sau pe paturile inguste din lemn. Peste 2.000 de persoane condamnate la moarte au trecut pe aici in doar doi ani, dintre acestea remarcandu-se regina Maria-Antoaneta, poetul Andre Chenier, cei 21 de deputati girondini acuzati de conspiratie impotriva Republicii, precum si temutul Robespierre.
Le Pantheon
La origine o biserica ridicata in cartierul Latin din dorinta lui Ludovic al XV-lea, Pantheonul a fost transformat intr-un templu al eroilor natiunii franceze de catre liderii Revolutiei franceze. Interiorul acestuia este bogat decorat cu fresce de Puvis de Chavannes, reprezentand principalele momente din viata Sfintei Genevieve, ocrotitoarea orasului Paris. In prezent, Pantheonul este locul de odihna a numerosi eroi ai Frantei, printre care Voltaire, Zola si Rousseau.
Capricii monumentale
Muzeele si monumentele pariziene si franceze in general sunt inchise o zi pe saptamana, de regula lunea sau martea, si in timpul sarbatorilor legale. Programul lor de lucru este de la 9:00-10:00 pana la 17:00-18:00, eventual cu o pauza de pranz intre 12:00 si 14:00. Duminica, majoritatea muzeelor sunt deschise numai dupa-amiaza, insa daca aveti ghinionul sa prindeti o perioada de greve, toate aceste informatii nu mai au fix nici o importanta.
Cocoasa cu noroc
Cocosatul de la Notre-Dame, publicat prima oara in 1831, a avut un succes imediat, acoperindu-l de glorie pe autorul sau, Victor Hugo. Povestea clopotarului pocit si a superbei sale Esmeralda aduce si astazi bani frumosi administratiei pariziene, prin vizitarea locurilor in care se spune ca s-ar fi petrecut actiunea romanului. Din pacate, ambele personaje sunt fictive, vedeta reala a cartii ramanand splendida catedrala gotica a Parisului, a carei restaurare a fost grabita, de altfel, de notorietatea acordata edificiului de capodopera lui Hugo.
L’Arc de Triomphe (Arcul de triumf)
Inspirata de arcul roman al lui Titus, aceasta constructie colosala, cu o inaltime de circa 50 de metri, a fost proiectata pentru a celebra succesele militare ale lui Napoleon. Arcul de triumf a fost insa finalizat dupa moartea Imparatului, in 1836. Este impodobit cu mai multe sculpturi de Francois Rude, printre care si Plecarea voluntarilor, cunoscuta mai curand sub numele de La Marseillaisee si amplasata pe latura dinspre Champs-Elysees a arcului. Numele generalilor lui Napoleon sunt inscriptionate pe fatadele de de piatra ale constructiei, cele subliniate apartinand eroilor cazuti pe campul de lupta. Arcul de triumf adaposteste un mic muzeu de istorie, iar dedesubtul sau se afla Mormantul Soldatului Necunoscut. El constituie punctul de pornire a 12 mari bulevarde, al caror ansamblu are forma de stea.
Grand Palais (Marele palat)
Acest superb edificiu cu acoperisul din sticla si bogate ornamente stil Belle poque este vizibil atat dinspre Sena, cat si dinspre Champs-Elysees. Face o frumoasa pereche cu Petit Palais (Micul palat), ambele constructii din piatra, impodobite cu mozaicuri si frize sculptate, fiind ridicate special pentru Targul international din 1900. La fel ca Turnul Eiffel, acestea au fost proiectate ca simple cladiri temporare, insa, odata inaltate, edilii orasului nu au mai putut sa renunte la ele. Grand Palais este inchis pentru renovare pana in 2007, cand va fi deschis ca o expozitie de arta contemporana.
Champs-Elysees
Cel mai celebru bulevard al lumii, Champs-Elysees pastreaza gloria celebrei Belle poque, cand era strabatut de nenumarate calesti luxoase. Candva un drum pentru vite, artera de 2 km a fost amenajata in 1660 de catre Andre Le Notre ca o prelungire a gradinilor Tuileries. Intre timp, trasurile au fost inlocuite de masini de toate genurile, iar frumoasele cladiri ce strajuiesc bulevardul sunt cele mai disputate din lume ca sedii de companii aeriene, reprezentante diverse sau sali de expozitii. De remarcat elegantele parcuri cu pavilioane datand din secolul al XIX-lea, care se gasesc in partea inferioara a bulevardului.
Jardin de Tuileries (Gradinile Tuileries)
Reprezentate artistic in panzele lui Monet si Renoir, aceste fermecatoare gradini se afla in imediata vecinatate a muzeului Luvru. Mai mult decat un simplu parc, ele sunt formate din mai multe spatii verzi impodobite cu statui, aleile acoperite cu pietris fiind strajuite de copaci inalti, tunsi la nivel si aliniati ca niste soldati. Fermecator este micul elesteu din centrul Tuileriilor, inconjurat de scaune mobile pentru vizitatori, pe care se balacesc in permanenta cateva familii de rate.
Louvre (Muzeul Luvru)
Cel mai celebru si mai bogat muzeu din lume, Luvrul a fost pe vremuri resedinta regala. Gazduit in mai multe corpuri de cladiri si exploatand la maximum fiecare posibil loc de expunere, acesta este realmente coplesitor atat pentru iubitorii de arta, cat si pentru novici. Exponatele sunt atat de numeroase si de diverse, incat dupa cateva ore deja nu mai distingeti diferentele dintre acestea. Circa o saptamana este necesara pentru vizitarea corespunzatoare a acestui muzeu gigant, organizat pe patru nivele distincte. Cel subteran adaposteste o galerie de antichitati orientale si arta islamica, o colectie de sculpturi franceze, o prezentare a Luvrului medieval, precum si antichitati elene, etrusce si romane. Acestea din urma sunt prezente si la nivelul zero, alaturi de altele orientale si egiptene. De asemenea, aici sunt expuse sculpturi din diverse epoci si obiecte de arta din Africa, Asia, Oceania si cele doua Americi. Principala atractie este celebra Venus din Milo. Etajul intai prezinta, pe langa o alta serie de antichitati, mai multe galerii de pictura europeana, a caror vedeta este Mona Lisa lui Leonardo da Vinci, dar si obiecte de arta franceza din diverse epoci, printre care se numara coroana folosita la incoronarea lui Ludovic al XV-lea. Ultimul nivel expune o vasta colectie de pictura si grafica franceza, germana, flamanda, olandeza, belgiana, rusa, elvetiana si scandinava. Aici se distinge sala Rubens, unde pot fi admirate numeroase opere ale artistului flamand.
Place de la Concorde (Piata Concorde)
Situata la capatul bulevardului Champs-Elysees, Concorde este, fara indoiala, una din cele mai armonioase piete ale lumii. Construita in 1770 pentru a-l glorifica pe Ludovic al XV-lea, al carui nume l-a purtat initial, aceasta a devenit apoi, in mod ironic, martora la distrugerea monarhiei franceze. In ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea, aici au fost ghilotinati Ludovic al XVI-lea si sotia sa, Maria-Antoaneta, alaturi de inca circa 2.000 de suporteri reali sau doar presupusi ai familiei regale. Dupa ce furiile politice s-au potolit, iar sangele victimelor Revolutiei s-a sters atat de pe caldaram, cat si din memoria parizienilor, piata a primit numele de Concorde. In locul statuii lui Ludovic al XV-lea a fost inaltat, in 1883, un obelisc de circa 33 de metri inaltime, provenind din Luxor si datand din secolul al VIII-lea I.H., daruit Frantei de catre viceregele Egiptului. Varful acestuia a fost aurit abia in 1998.
Eglise de la Madeleine (Biserica Madeleine)
Acest suberb edificiu in stil neoclasic, cu coloanele sale ferme si solemne, seamana mai mult cu un templu grecesc decat cu o biserica crestina. Constructia sa a inceput in 1814, insa abia in 1842 a fost sfintit, devenind lacas de cult. Explicatia acestui fapt este data de climatul politic instabil din epoca, cladirii atribuindu-se diverse intrebuintari, de la bazilica elena la templu dedicat gloriei lui Napoleon sau sediu al Adunarii Nationale. La un moment dat s-a pus chiar problema ca edificiul sa fie transformat in gara centrala a Parisului. In cele din urma, La Madeleine, cum este cunoscuta ea de francezi, a devenit frumoasa biserica catolica din zilele noastre. Interiorul, desi relativ slab luminat in timpul zilei, este bogat si armonios decorat, ornamentele din aur stralucind slab in obscuritatea lacasului de cult. Zilnic, aici se tin slujbe pentru enoriasi, iar ocazional se organizeaza concerte de muzica clasica, in special de orga, cu intrare libera.
Place Vendame (Piata Vendame)
Una din cele mai opulente piete ale lumii, Place Vendame exemplifica perfect arhitectura urbana cu proportii armonioase, aproape ritmice, din secolul al XVII-lea, specifica arhitectului Mansart. Principalul sau punct de atractie este hotelul Ritz, in fata caruia parcheaza periodic cate o limuzina cu oaspeti de seama. Bijutierii si creatorii de moda se bat pentru un sediu in Place Vendame, unde s-au adunat si importanti producatori francezi de cosmetice. Coloana inaltata in centrul pietei a fost realizata din bronz, prin topirea a 1.200 de tunuri capturate de Napoleon in batalia de la Austerlitz, in 1805. In varful acesteia, costumat ca un imparat roman, se regaseste, de altfel, celebrul Bonaparte.
Palais-Royal (Palatul regal)
Superbul Palais-Royal a fost construit in 1630 si a devenit resedinta regala dupa ce faimosul cardinal Richelieu (1585-1642) i l-a lasat mosternire lui Ludovic al XIII-lea. In prezent acest ansamblu arhitectonic gazduieste Ministerul francez al Culturii, al carui sediu nu este deschis pentru public. In apropierea acestuia se intinde o superba gradina marginita de arcade si pavilioane, divizata de mai multe randuri de arbusti riguros tunsi la nivel. Ansamblul mai contine si un imobil cu apartamente de locuit, printre fostii rezidenti ai acestora numarandu-se scriitorii Andre Malraux, Jean Cocteau si Sidonie Colette. Tot aici se gaseste celebrul restaurant Le Grand Vefoure.
Turnul Eiffel
Turnul Eiffel este pentru Paris ceea ce este Statuia Libertatii pentru New York, Big Ben pentru Londra sau Kremlinul pentru Moscova. A fost creat special pentru Expozitia Internationala din 1889 de catre inginerul francez Gustave Eiffel, celebru constructor de viaducte si poduri. Doi ani si mai bine a durat ridicarea acestui monument, conceput intru slava epocii de explozie tehnologica ce a debutat o data cu finele secolului al XIX-lea. Desi a fost inaugurat de insusi Eduard al VII-lea, pe atunci print de Wales, turnul nu a fost tocmai pe gustul parizienilor, care l-au considerat prea mare si mult prea modern pentru urbea lor. Singurul motiv pentru care acesta nu a fost distrus in 1909, la incheierea perioadei de concesiune, a fost antena sa radio, considerata utila de catre francezi. Monstrul cu o greutate de 10.100 de tone si o inaltime de 318 de metri era sa fie din nou demolat in timpul ocupatiei germane, cand s-a sugerat ca cele 18.000 de piese metalice si cele 2.500.000 de nituri ale sale ar trebui rechizitionate. Turnul a supravietuit insa pericolului, astazi fiind unul din cele mai vizitate monumente ale Parisului. La baza sa se formeaza incontinuu cozi imense, iar ascensoarele sale urca si coboara fara intrerupere, transportand turisti din toate colturile lumii. Iluminarea nocturna este spectaculoasa, fiecare element al imensei structuri metalice fiind pus in evidenta cu generozitate.
Muzeul de arta moderna al orasului Paris
Colectia acestui muzeu contine exclusiv opere de arta moderna, primele lucrari, din punct de vedere cronologic, fiind picturile foviste ale artistilor Vlaminck si Derain, urmate de incercarile cubiste de debut ale lui Picasso. In galeriile cu pereti albi ale muzeului sunt expuse numeroase panze de Robert Delaunay, Braque, Rouault, Gleizes, Da Silva, Gromaire si Modigliani, iar o sala vasta este dedicata pieselor de mobilier si accesoriilor Art Deco. Muzeul mai adaposteste o cafenea cu o atmosfera extrem de placuta, insa cu preturi destul de piperate, precum si o excelenta librarie, de unde se pot achizitiona carti rare, specializate in arta si arhitectura secolelor al XIX-lea si al XX-lea, atat in limba franceza, cat si in engleaza sau germana. Pe langa colectia sa permanenta, muzeul mai gazduieste diverse expozitii temporare de arta moderna. Intrarea la acestea din urma costa circa 7 euro, in timp ce accesul in salile cu exponate constante este liber.
Ophra Garnier
Palatul Garnier este cel de-al treisprezecelea teatru al Operei din Paris ridicat de la fondarea acestei institutii de catre Ludovic al XIV-lea, in 1669. Constructia sa a fost decisa de catre Napoleon al III-ea, in cadrul lucrarilor masive de renovare pe care imparatul le-a dorit efectuate in capitala franceza. Concursul pentru realizarea cladirii a fost castigat de Charles Garnier, pe atunci un tanar arhitect cvasi-necunoscut. Lucrarile au durat 15 ani, de la 1860 pana la 1875, fiind intrerupte de diverse evenimente politice, printre care se numara razboiul din 1870, caderea imperiului si Comuna din Paris. Opera Garnier a fost inaugurata la 15 ianurie 1875, de atunci nefiind intrecuta in opulenta de nici o alta in lume. Superba sa fatada sculptata este dominata de o statuie a lui Apollo, tinand deasupra capului o lira aurita. Interiorul bogat decorat cu marmura colorata algeriana si ornamente aurite este specific arhitecturii celui de-al doilea Imperiu. Scara de acces in teatru este imensa, iar sala de spectacole grandioasa. Doar una-doua opere pe sezon mai sunt puse in scena la Opera Garnier, insa aceasta poate fi vizitata zilnic, contra unei taxe de circa 6 euro. De asemenea, pentru cei care nu au ajuns inca la Paris, unele sali ale Operei sunt folosite ca fundal pentru cateva din balerinele lui Degas.
Centrul Pompidou
Centrul National de arta si cultura Georges Pompidou, gazduit intr-o cladire futurista si extravaganta, a fost construit in deceniul sapte al secolului trecut, fiind numit dupa presedintele francez Pompidou. La scurt timp dupa inaugurare, centrul atragea peste 8 milioane de vizitatori anual, respectiv de cinci ori mai multi decat se anticipase. Inchis intre 1997 si ianuarie 2000 pentru o renovare completa, acesta este celebru pentru muzeul sau de arta moderna, unde sunt expuse nenumarate picturi foviste, abstracte si cubiste, capodopere ale secolului XX, semnate de artisti precum Matisse, Modigliani, Duchamp sau Picasso. In plus, centrul include o biblioteca publica cu servire la sala de lectura, un laborator de limbi straine, un departament de design industrial, doua cinematografe si un restaurant situat pe terasa, de unde se poate admira panorama capitalei franceze. Piata din apropiere adaposteste un loc deosebit de drag romanilor, si anume Atelierul lui Brancusi, in realitate patru incaperi in care s-a incercat reconstituirea mediului de lucru al marelui sculptor roman. Pe langa cateva obiecte personale, aici pot fi admirate numeroase opere ale artistului.
Inchisoare cu cantec
Din infama inchisoare a Bastiliei, in care au petrecut clipe de cosmar dusmanii diverselor regimuri franceze, nu a mai ramas piatra pe piatra. Cladirea a fost distrusa complet de catre multimea furibunda inca din primele zile ale Revolutiei. Zona a ramas relativ pustie pana in 1988, cand, cu ocazia bicentenarului celebrei revolte a maselor, aici a fost ridicata Ophra de la Bastille. Iar blestemele condamnatilor au fost inlocuite de inegalabilul sunet al muzicii…
Leaganul lui Napoleon
Insula Corsica, situata in nordul Marii Mediterane, a fost stapanita succesiv de vandali, bizantini, vizigoti, longobarzi, arabi, pisani si genovezi. Incepand din 1768, aceasta a intrat insa in componenta Frantei. Un an mai tarziu, in localitatea Ajaccio, s-a nacut Napoleon Bonaparte, cetatean francez care in 1804 s-a incoronat imparat al acestei tari, devenite imperiu.
Hotel des Invalides (Palatul invalizilor)
Acest monumental ansamblu baroc a fost proiectat de arhitectul Liberal Bruant in 1670, la cererea lui Ludovic al XIV-lea, pentru a adaposti soldatii raniti (invalizi) ai Frantei. Vocatia militara a locului se traduce astazi mai mult prin intermediul Muzeului armatei, gazduit in una din aripile edificiului, unde este expusa o vasta colectie de arme, armuri, uniforme, stindarde si picturi pe teme cazone din diverse epoci. La ultimul nivel se gaseste un muzeu al machetelor, unde se afla reproducerile la scara redusa ale mai multor orase franceze. Cea mai ampla dintre acestea este macheta localitatii Strasbourg, care acopera o intreaga incapere. Domul numarul unu al Parisului, ridicat la 107 metri peste nivelul solului, este cel al bisericii construite aici de Jules Hardouin-Mansart, in prelungirea vechiului lacas de cult al complexului. Acesta a devenit in 1861 o necropola militara, o data cu aducerea aici a ramasitelor lui Napoleon. Mormantul acestuia a fost realizat din porfir rosu, asezat pe un suport din granit verde, trupul imparatului fiind adapostit in nu mai putin de sase sicrie introduse unul in celalalt.
Muse d’Orsay (Muzeul Orsay)
Situata la limita cronologica dintre exponatele de la Luvru, respectiv de la Centrul Pompidou si Muzeul de arta moderna al orasului, colectia de la Orsay include majoritatea capodoperelor impresioniste si postimpresioniste ale lumii. Insasi cladirea care adaposteste muzeul, o spectaculoasa gara in stil Belle poque, excelent renovata, este o minune arhitectonica. Picturile expuse aici apartin in special artistilor francezi din perioada 1848-1914. Galeriile de arta sunt repartizate pe cele trei nivele ale muzeului, cele mai vizitate fiind cele cu panze impresioniste, de la ultimul etaj. Printre lucrarile expuse aici se numara Macii lui Monet si mai multe picturi de Renoir. Tot la ultimul nivel sunt expusi si principalii postimpresionisti, respectiv Cazanne, van Gogh, Gauguin si Toulouse-Lautrec, in timp ce primul este dedicat picturilor semnate de Manet si Degas.
Gradina Luxembourg
Unul din cele mai ample si mai frumoase parcuri pariziene (care nu sunt deloc putine), Gradina Luxembourg bucura privirea cu fantani, elesteie, garduri vii si siruri de arbori perfect aliniate si alei acoperite de pietris fin, dupa specificul frantuzesc. In acest paradis natural se gaseste Palatul Luxembourg, datand din secolul al XVII-lea, care gazduieste Senatul. Acesta a fost construit, impreuna cu parcul aferent, pentru Maria de Medici, vaduva lui Henric al IV-lea.
Montmartre
Situat in partea de nord a Parisului, pe colina cu acelasi nume, cartierul Montmartre este renumit atat pentru cafenelele sale boeme, cat si pentru intensa sa viata artistica. Dominat de bazilica Sacre-Coeur, Montmartre este un labirint de strazi inguste si abrupte, strabatute de numeroase siruri de trepte. Atentie la parcurile minuscule dintre imobilele de locuit, absolut fermecatoare, la braseriile vesnic animate si la cohortele de pictori contemporani, care se ofera la orice ora sa va faca portretul contra unei sume mai mari sau mai mici de bani. Bancnotele fosnitoare va sunt utile si in cabaretele cartierului, ca sa nu mai pomenim de show-urile erotice din zona sa rau-famata…
Sacre-Coeur
Turlele albe ale bisericii Sacre-Coeur, cocotata in varful colinei Montmartre, sunt vizibile din aproape orice parte a Parisului, cu conditia sa stai pe o terasa suspendata. Guvernul francez a decis ridicarea acestui lacas de cult in 1873, pentru linistirea sufletelor inaltate la cer in timpul Comunei din Paris si a Razboiului franco-prusac din 1870-71. Din punct de vedere stilistic, Sacre-Coeur impleteste elementele arhitectonice romane cu cele bizantine. Proportiile sale neobisnuite au starnit multe controverse, biserica fiind numita de la grotesca la sublima, fara a i se putea pune o eticheta unanim acceptata. Contestata si admirata deopotriva, ea a ajuns insa rapid unul din simbolurile Parisului, alaturi de catedralele gotice din centrul orasului. La Sacre-Coeur se ajunge dupa urcarea mai multor randuri de trepte, cu oprire pe o terasa de unde privelistea este superba. Interiorul bazilicii merita vazut macar pentru mozaicurile sale aurite, daca nu pentru grandioasele proportii ale cupolei sale.
Cimitirul Pore-Lachaise
Cea mai celebra necropola din lume, cimitirul Pore-Lachaise ocupa aproximativ 48 de hectare de pamant in partea de est a Parisului. Amenajat ca un frumos parc cu alei largi si statui, acesta reuneste mai multe personalitati decat orice congres artistic sau stiintific de pe mapamond. Un loc de veci aici costa o avere, dat fiind ca vecinii de alee ar putea fi compozitorul Frederic Chopin, dramaturgul Moliere, scriitorii Honore de Balzac, Marcel Proust, Paul Eluard, Oscar Wilde si Gertrude Stein, celebra actrita Simone Signoret si sotul acesteia, actorul-cantaret Yves Montand sau talentata Edith Piaf. Cel mai faimos mormant de aici este cel al starului rock Jim Morrison, situat in sectorul 6 al cimitirului. Pentru romani insa, mai interesante ar putea fi locul de veci al lui George Enescu sau cel al contesei Anna Brancoveanu de Noailles.
Moara cu can-can
Daca pe vremuri movila Montmartre era acoperita de mori de vant, astazi ochii turistilor sunt atrasi mai curand de moara fetelor vesele ale Parisului. Celebrul cabaret Moulin Rouge se gaseste in Place Blanche, la o statie de metrou de rau-famata Place Pigalle, paradisul erotismului de vanzare. Imortalizata candva pe panza de Toulouse-Lautrec, Moara Rosie a fost in 2001 subiectul unui film de mare succes realizat de australianul Baz Luhrmann, cu Nicole Kidman in rolul principal.
Ile-de-France, Versailles
Regiunea din jurul Parisului este cunoscuta sub numele de Ile-de-France, in ciuda faptului ca nu formeaza cu adevarat o insula (Ile). Este insa izolata de restul tarii de albiile a trei rauri Sena, Oise si Marne, care o inconjoara. O excursie in Ile-de-France incanta datorita arhitecturii medievale si renascentiste a provinciei, extrem de bine conservata, dar si prin peisajele deosebit de frumoase, care i-au inspirat pe impresionistii secolului al XIX-lea. Trei castele trebuie neaparut vazute odata ajunsi aici: cel de la Vaux-le-Vicomte, cel de la Fontainebleau si resedinta Regelui-Soare, magnificul complex de la Versailles.
Versailles
Complexul arhitectonic si gradinile de la Versailles sunt renumite in toata lumea pentru frumusetea lor, reprezentand una din cele mai mari realizari ale artei franceze a secolului al XVII-lea. Candva aici s-a aflat o simpla cabana de vanatoare a regelui Ludovic al XIII-lea, inconjurata de mlastini. Fiul monarhului a transformat insa terenul si a ordonat constructia palatului, dupa care si-a mutat aici curtea si guvernul. Mai tarziu au fost puse bazele actualului oras Versailles, ridicat pentru a gazdui pe cei peste 17.000 de nobili, servitori si curteni care nu au mai gasit loc in palat. Iar acesta este suficient de mare, dat fiind ca au fost necesari 50 de ani pentru a-l construi. Pentru ridicarea sa au fost nivelate dealuri, asanate mlastini, mutate paduri, iar apele Senei au fost aduse aici prin canale, pentru a alimenta superbele fantani ale parcului. In interior, marile apartamente regale, transformate de mai multe ori, si-au gasit decorul final intre 1671 si 1681, gratie lucrarilor conduse de pictorul Charles Le Brun, care a conceput o serie de incaperi dedicate planetelor, gravitand in jurul lui Apollo, zeul soarelui, cu care era comparat Ludovic al XIV-lea. Salonul Razboiului formeaza impreuna cu Galeria Oglinzilor (avand o lungime de 73 de metri) si cu Salonul Pacii un remarcabil ansamblu ce ocupa intreaga fatada occidentala a palatului, cu vedere la gradini. Acestea din urma sunt absolut spectaculoase, atat prin vastitate, cat si prin rafinament. Parcul este impartit in mai multe spatii inchise, tematice, si bazine cu fantani si statui, majoritatea dedicate unor zeitati sau personaje mitologice. Printre alei se gasesc Micul si Marele Trianon, doua edificii datand din secolul al XVII-lea, respectiv al XVIII-lea, ultimul dintre acestea gazduind apartamentele unde a locuit la un moment dat Napoleon I.
Chartres, Fontainebleau, Vaux-le-Vicomte
Pentru Franta, Chartres este unul din principalele centre religioase, aici arzand cel mai puternic flacara credintei crestine medievale. Turnurile catedralei orasului se vad de la distanta, peste lanurile de grau din jurul acestuia. Localitatea dateaza dinainte de cucerirea romana, insa principalele sale edificii au fost construite in Evul Mediu, multe dintre acestea pastrandu-se si astazi. Catedrala Notre-Dame din Chartres este a sasea biserica crestina ridicata pe aceeasi locatie. In ciuda incendiilor care au izbucnit aici in repetate randuri, structura ei este in mare aceeasi din secolele al XII-lea si al XIII-lea. Portalul regal, care se gaseste pe fatada principala a edificiului, ilustreaza viata si trimful Mantuitorului, fiind unul din cele mai valoroase exemple de scultura romanica din Franta. In interior, impresia cea mai puternica o fac vitraliile deosebit de frumoase, care transforma in mod miraculos lumina exterioara gratie unei formule inca necunoscute constructorilor din zilele noastre.
Fontainebleau
La fel ca Versailles, Fontainebleau a fost pe vremuri o simpla cabana de vanatoare. Francisc I este cel care, in secolul al XVI-lea, a cerut construirea in acest loc a unui fastuos palat in stil renascentist. Succesorul sau, Henric al II-lea, a acoperit castelul cu initialele sale si ale amantei sale, Diane de Poitiers. Dupa moartea sa, Caterina de Medici, sotia sa, a inceput o serie de modificari, continuate de Ludovic al XIV-lea. Napoleon este insa cel care a facut din castelul Fontainebleau un al doilea Versailles. Se spune ca in Curtea despartirii (La Cour des Adieux) si-ar fi luat acesta ramas-bun de la vechea sa garda, inainte de a pleca in exil pe Elba. In prezent se pot vizita Marile apartamente, inclusiv Galeria lui Francisc I. La sfarsit de saptamana, se organizeaza tururi in apartamentele locuite odinioara de Napoleon si sotia sa, Josephine, precum si un muzeu dedicat imparatului.
Vaux-le-Vicomte Superbul castel de la Vaux-le-Vicomte este, oricat ar parea de ciudat, motivul pentru care astazi exista palatul Versailles. Construit in secolul al XVII-lea pentru Nicolas Fouquet, ministrul regal de finante, edificiul a starnit invidia lui Ludovic al XIV-lea, care si-a aruncat colaboratorul in inchisoare pentru niste fraude imaginare, apoi i-a angajat echipa de constructori pentru a-si cladi o resedinta si mai frumoasa. Iar cei trei magicieni ai fastului, respectiv arhitectul Louis Le Vau, creatorul de gradini Andre Le Notre si pictorul Charles Le Brun, au pus bazele unei noi capodopere.
Valea Loarei, Blois, Chambord, Chenonceaux
Cel mai lung fluviu al Frantei, Loara este legata prin canale de Sena si Saene, varsandu-se printr-un estuar in golful Biscaya. Frumusetea deosebita a acestei regiuni i-a determinat pe regii Frantei sa o aleaga ca locatie pentru numeroase castele de agrement, majoritatea construite in secolele al XV-lea si al XVI-lea. De altfel, valea Loarei a fost aprig disputata intre francezi si englezi in Evul Mediu, fiind scena mai multor batalii sangeroase. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentisti italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandra, se regaseste in majoritatea castelelor de pe Loara.
Blois
Producator de constructii mecanice si electrice, dar si de ciocolata, Blois este unul din cele mai frumoase orase de pe Valea Loarei. Inconjurat de paduri si strabatut de alei intortocheate, acesta este cunoscut mai ales pentru castelul in jurul caruia s-a format ca localitate. Deosebit de pitoresc, acesta a ajuns in forma actuala dupa mai multe serii de constructii si imbunatatiri. Primul edificiu feudal a fost ridicat in secolul al XIII-lea, la acesta adaugandu-se diferite noi aripi si anexe in primul deceniu al secolului al XVI-lea (marcand trecerea de la stilul gotic la cel renascentist), prin 1520 (stil pur renascentist), apoi pe la 1635 (elemente clasice).
Chambord
Cel mai mare dintre castelele de pe Valea Loarei, avand nu mai putin de 440 de incaperi, palatul de la Chambord a inceput sa fie construit in 1519, in inima unei vaste paduri. Acoperisul edificiului nu se deosebeste prea mult de natura inconjuratoare, un adevarat codru de hornuri si turnulete inaltandu-se semete de pe acesta. Ridicat din ordinul lui Francisc I, castelul are o spectaculoasa scara in spirala, despre care se spune ca ar fi fost conceputa de marele Leonardo da Vinci, intr-o vreme oaspetele monarhului francez, la resedinta acestuia de la Amboise.
Chenonceaux
Un simplu satuc situat pe valea raului Cher, un afluent al Loarei, Chenonceaux este leaganul celui mai romantic castel din regiune. Palatul Chenonceau a fost construit la inceputul secolului al XVI-lea, inaintand spre cursul raului ca un pod neterminat. Deosebit de simetric, edificiul este inconjurat de frumoase gradini, oglindite de o maniera fermecatoare in apa invecinata. Interiorul este bogat decorat cu picturi deosebit de valoroase, seminee uriase si plafoane elaborate, excelent restaurate. Intr-o cladire exterioara a fost organizat un muzeu cu figurine din ceara, ilustrand diverse scene din istoria castelului.
Tours, Villandry, Chinon, Saumur
Cel mai mare oras din Valea Loarei, avand peste 250.000 de locuitori, Tours este un important centru industrial, dar si turistic. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, localitatea a fost puternic afectata de bombardamentele germane, insa frumoasele sale casute medievale, acoperite cu lambriuri din lemn, si vechiul cartier, grupat in jurul Pietei Plumereau, au fost restaurate cu maximum de atentie. Principala atractie a orasului este insa catedrala Saint-Gatien, construita intre 1239 si 1484, una din cele mai frumoase din intreaga Franta. Influenta sculptorilor si arhitectilor renascentisti locali este evidenta mai ales pe fatada bogat ornamentata a lacasului de cult. Vitraliile din galeria corului sunt deosebit de delicate, unele dintre acestea datand din 1320.
Villandry
Castelul de la Villandry, situat in apropierea raului Cher, este renumit mai ales pentru superbele sale gradini datand din secolul al XVI-lea, cele mai reprezentative din tara pentru stilul renascentist francez. Lungi alei marginite de lamai impecabil tunsi la nivel conduc spre imensele terase plantate cu specii rare de plante, printre care flori de o deosebita frumusete. Castelul Villandry a fost renovat la mijlocul secolului al XIX-lea, printre comorile acestuia numarandu-se plafoanele aurite si pictate, originare din Toledo, precum si o valoroasa colectie de lucrari ale pictorilor spanioli.
Chinon
Chinon este un oras stravechi, construit in jurul albiei raului Vienne, al carui aer medieval s-a conservat excelent in special in centru, unde stradutele vechi si inguste, unele deschise doar pentru pietoni, sunt strajuite de case acoperite cu panouri din lemn, ridicate acum cateva sute bune de ani. Acoperisurile locuintelor sunt dominate de castelul din localitate, inaltat in secolul al XII-lea. Desi intr-o stare destul de proasta, mai pot fi admirate zidurile sale, avand o lungime de circa 365 de metri. In fostele apartamente regale s-a deschis un mic muzeu de istorie, iar Turnul orologiului, al carui clopot anunta ora exacta incepand din 1399, adaposteste un muzeu dedicat Ioanei d’Arc.
Saumur
Oraselul Saumur este deosebit de prosper, traind in prezent, in ciuda aerului sau istoric. Important centru agricol al regiunii, acesta adaposteste o celebra scoala de calarie, cateva podgorii si, evident, un castel. Construit in secolul al XIV-lea, la confluenta raului Thouet cu Loara, el include doua muzee deosebit de interesante. Primul expune obiecte decorative, cum ar fi portelanuri si articole emailate, iar celalalt este dedicat calariei, prezentand mai mul.
Cannes
Cannes este un oras cunoscut atat pentru locatia sa idilica (Coasta de Azur) dar si datorita prestigiosului Festival de Film, organizat anual in acest oras. Principalele atractii: Bulevardul Croisette, insulele Lerins, Palatul Croissette, Hotelul Carlton Intercontinental, Hotel Martinez, Hotel Majestic, Palatul Stepfanie, Castelul si Muzeul Castre, Biserica Notre-Dame, capela Sf. Ana.Festivalul de Film de la Cannes a fost fondat in 1939 si este unul dintre cele mai vechi si mai influente festivaluri de film. Acest festival privat se organizeaza anual (de obicei in luna mai) la Palatul Festivalurilor si Congreselor din Cannes. Oferind garanţia unei importante acoperiri din partea mass-mediei, festivalul este vizitat în fiecare an de numeroase staruri de cinema, încântate de ocazia de a fi prezente.
Nisa
Nisa este al este al 5-lea oraş, ca marime, din Franţa. Important centru turistic şi staţiune heliomarină, fiind supranumit “capitala Coastei de Azur”. Principalele atractii sunt: Portul orasului Nisa, Hotelul Imperial, Fortul Mont Alban, Catedrala Sf. Jaques, Piata Massena, Muzeul Artelor Frumoase, Piata Saleya, Cazinoul Palais de la Mediterranee.
Intreaga coasta ce formeaza Riviera are 120 km, suficient pentru a gazdui aproape orice forma de distractie, toata gama de hoteluri, moteluri si campinguri, inclusiv 40 de kilometri de plaje, unele mai putin prietenoase, acoperite cu pietre, dar si suficient nisip. Renumit pentru numeroasele resedinte ale vedetelor, Nisa imparte atmosfera de oras modern cu aceea de statiune turistica.
Marsilia
Marsilia este al doilea cel mai mare oraş din Franţa, fiind un oras de arta si istorie.
Situată în vechea provincie franceză Provence şi pe coasta Mediteranei, este cel mai mare port comercial al ţării. Marsilia este prefectura departamentului Bouches-du-Rhône şi capitala regiunii Provence-Alpi-Coasta de Azur. Distanta pana in Paris, capitala Frantei, este de 770 km.
Principalele atractii: Biserica Notre-Dame de la Garde, Catedrala de la Major, Biserica Sacre-Coeur, Biserica Notre-Dame din Mont, Biserica Reformata din Canebiere, Vechiul Port, Inchisoarea Baumettes, Muzeul Vieille Charité ,Palatul Longchamp, Palatul Pharo, Casa Diamantelor, Hotelul Cabre, Hotel Dieu, Hotel Noailles, Gara Saint Charles, Piata Castellane, Parcul Chanot, Spitalul Saint-Joseph, vallon des Auffes, Parcul Secolului 26, Parcul Borely, Gradina Vestiges, Parcul Bruyeres, Insulele Frioul, Masivul Marseilleveyre, Plaja Prado.
Lyon
Orasul Lyon, are o istorie deosebita, mostenirea lasata din diferite ere spun povestea unui oras extraordinar. Lyon este un oraş în Franţa situat la confluenţa fluviului Rhône cu râul Saône. Este capitala departamentului Rhône şi a regiunii Ron-Alpi. Distanta dintre Lyon si Paris este de 479 km.
Oraşul conservă un important patrimoniu cultural, de la vestigii din epoca romana pâna la construcţii din secolul XX. Partea cea mai valoroasă a oraşului, şi anume cartierul Vieux Lyon, colina Fourvière, colina Croix-Rousse, cu o suprafaţă de 500 hectare, face parte din Patrimoniul Cultural al Umanităţii al UNESCO, din 1998.
Câteva nume poartă renumele oraşului în toată lumea: Antoine de St. Exupery, autorul “Micului Prinţ”, Fraţii Lumiere – inventatorii cinematografului, Rabelais – autorul lui Gargantua şi Pantagruel, Urbea medievală “Vieux-Lyon” şi bijuteriile sale arhitecturale (Hotel Bullioud, Paterin, Gadagne, Galeria Philibert Delorme, Turnul Rozelor), insolitele “traboules” – pasaje secrete din timpul Rezistenţei, Catedrala de pe Colina Fourviere, Catedrala St. Jean.
Copyright © 2010 Turism Blog - Toate drepturile rezervate
Mai 11th, 2010 at 2:37 am
pagina vietii