Pe urmele sfintilor – pelerinajul
Loading ...Posted in: Asia, Diverse, Europa, Orientul Mijlociu
Comment on This Video
In latina, termenul “peregrinatio” se referea la o calatorie catre pamanturi straine, insa ceea ce numim astazi pelerinaj este diferit de ceea ce se intampla pana in urma cu un secol. Cei care se angajau intr-o astfel de misiune crestina, care semana foarte mult cu o aventura, parcurgeau intregul drum, oricat de lung ar fi fost, la picior . Desigur ca luau in considerare posibilitatea de a nu ajunge la destinatia finala, insa in acele vremuri exista si un regulament nescris al pelerinajului. Deoarece distanta era parcursa pe jos si putea dura mai bine de un an, (in functie de locul de plecare si de destinatie), pelerinii nu isi permiteau sa care prea multe alimente sau haine cu ei, insa oamenii din localitatile pe care le strabateau aveau obligatia morala de a le oferi acestora hrana si adapost.
Multi dintre oamenii obisnuiti care se angajau in calatoria vietii lor erau manati de sentimente nobile, prin care urmareau curatarea si obtinerea pacii interioare. Mai erau si fetele bisericesti, care aveau mai mult de castigat la intoarcerea din calatorie: faima, asocierea cu ceva sfant si chiar sanctificarea. Drept pentru care, nu oricine avea privilegiul sa plece, chiar daca avea dorinta. Viiitorul pelegrin trebuia sa aiba consimtamantul celor mai apropiate rude si permisiunea episcopului. Oficialii bisericii se interesau asupra vietii si moravurilor si se asigurau ca acesta nu este manat de dorinte vanitoase.
Ancheta devenea si mai riguroasa daca era vorba despre o fata bisericeasca. Episcopul avea grija ca acest pelerinaj sa nu fie doar un pretext al solicitantului pentru a reveni la bucuriile vietii laice. Dupa ce lucrurile erau lamurite, pelerinul primea binecuvantarea, care avea rolul unui pasaport modern . Prin intermediul acestui act, pelerinul dobandea un statut special de care tineau cont manastirile, preotii sau oamenii care il primeau in casa. In acea perioada, era o adevarata infamie sa refuzi unui pelerin adapostul sau hrana.
n paralela cu aceste vremuri demult apuse, durata unui pelerinaj modern poate fi cu mult scurtata cu ajutorul mijloacelor de transport. Desi mai exista o multime de persoane care recreeaza drumurile inaintasilor lor, mai sunt si cei care doresc sa vada si sa se roage in locurile sfinte, insa nu au timpul necesar unei calatorii “a la carte”. Aici intervine puterea “magica” a transportului aerian sau terestru.
Astazi, cei care se mai incumeta sa faca o calatorie atat de lunga din tara lor pana in Ierusalim sunt, in teorie, niste crestini dedicati, iar in practica, niste aventurieri. In mare parte din cauza faptului ca statutul de pelerin crestin nu se mai bucura de aceeasi recunoastere ca odinioara, prin urmare trebuie intai sa castigi increderea celui care te va adaposti sau iti va da de mancare.Legea nescrisa a ospitalitatii fata de pelerin s-a pierdut in negura vremurilor, ca orice alta lege nescrisa.
Copyright © 2012 Turism Blog - Toate drepturile rezervate