Loading ...
Orasul Luminilor
Nucleul istoric al Parisului este Île de la Cité, o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor (parisii în Latina) care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice şi de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Île Saint-Louis, care este ocupată de case construite în secolul XVII şi XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei – în special pe malul stâng cu vânzătorii ambulanţi de cărţi (faimoşii buchinişti), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum Champs-Élysées precum şi numeroase alte clădiri si monumente celebre, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanităţii stabilit de UNESCO.
Vedere din Turnul Montparnasse (Tour Montparnasse) către Turnul Eiffel. În dreapta, mormântul lui Napoleon se află sub domul aurit de la Les Invalides. Turnurile cartierului de afaceri La Defense se văd la orizont.
Parisul a fost ocupat de un trib galic până când au ajuns aici romanii în 52 î.Hr.. Invadatorii se refereau la ocupanţii anteriori ai oraşului ca parisii, însă au numit oraşul Lutetia, care înseamnă “loc mlăştinos”. Aproximativ cincizeci de ani mai târziu oraşul s-a întins şi pe malul stâng al Senei, în actualul cartier latin, şi a fost redenumit “Paris”.
Ocupaţia romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut oraşul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX a obligat parizienii să construiască o fortăreaţă pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriaşă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi Carolingieni a dus la creşterea puterii conţilor Parisului. Odo, Conte de Paris a fost ales ca rege al Franţei de către lorzii feudali, în timp ce Carol al III-lea avea pretenţii la tron. Până la urmă, în 987, Hugo Capet, conte de Paris, a fost ales de lorzii feudali după moartea ultimului urmaş Carolingian.
Vedere din Muzeu Orsay spre Grande Route
În cursul secolului XI oraşul s-a întins pe malul drept. Secolele XII şi XIII, care includ domnia lui Filip al II-lea Augustus (1180-1223), sunt notabile pentru creşterea oraşului. Drumurile principale au fost pavate, primul Luvru a fost construit ca fortăreaţă şi mai multe biserici, inclusiv catedrala Notre-Dame, au fost construite sau începute. Mai multe şcoli de pe malul stâng au fost unite în cadrul Sorbonei, care numără pe Albertus Magnus şi Sf. Thomas Aquinas printre primii profesori. În Evul Mediu Parisul a prosperat ca centru intelectual şi comercial, cu o întrerupere temporară când a lovit ciuma în secolul XIV. Sub domnia regelui Louis al XIV-lea, regele Soare, de la 1643 la 1715, reşedinţa regală s-a mutat la Versailles.
Revoluţia franceză a început cu luarea cu asalt a Bastiliei pe 14 iulie 1789. Multe dintre conflictele din anii următori au avut loc între Paris şi zonele rurale ale Franţei.
Vedere a Parisului şi a Senei din cafeneaua de pe magazinul La Samaritaine.
În 1870 războiul franco-prusac s-a încheiat cu un asediu al Parisului şi a Comunei Parisului, care s-a predat în 1871 după o iarnă de foamete. Turnul Eiffel, cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle Époque.
Copyright © 2010 Turism Blog - Toate drepturile rezervate