Loading ...
Spania este asezata in Europa de S-V, ocupand cea mai mare parte din Peninsula Iberica, insulele Baleare (din M. Mediterana) si insulele Canare (din Oc. Atlantic); relieful Spaniei este un vast podis muntos (Messeta Central), inconjurat de lanturi muntoase: Cordiliera Cantabrica (N), Picos de Europa (2.648 m. alt.), Cordiliera Iberica (NE), Cordiliera Betica, cu varful Mulhacen 3.478 m. alt., din Sierra Nevada (SE); podisul este strabatut si in interior de lanturi muntoase, care formeaza Cordiliera Centrala: Sierra de Guadarama (la N de Madrid), Sierra de Gredos, Sierra de Gata (V), care impart Messeta in diverse platouri: Vechea Castilie (NV), Noua Castilie (la SE de Madrid); in NE Peninsulei Iberice se gasesc Muntii Pirinei (vf. Pico d’Aneto 3.404 m), pe granita cu Franta; in S se intind Campiile Andaluziei, iar in NE cele ale Aragonului; reteaua hidrografica este saraca, vara apele au un debit scazut, ridicat in timpul iernii, provocand inundatii; cele mai importante ape sunt Taho (in centru), Ebru (NE) si Duero (NV); o exceptie este Guadalquivirul, care este alimentat de ghetarii din Sierra Nevada (cei mai sudici ghetari din Europa) si se varsa in Oceanul Atlantic.
Spania – pasiune pentru frumusete
Poate nici o alta tara europeana nu este atat de vie si de frumoasa precum Spania. Totul aici denota pasiune, nimic nu se intampla in liniste, fara sa rastoarne pamantul. Ibericii au sangele ca vinul, iubesc muzica, dansul si femeile. Aici barbatii lupta cu taurii, creeaza opere nemuritoare sau contrariaza intregul continent cu teoriile lor nonconformiste, in timp ce doamnele lor ating nemurirea prin intermediul artei pe care o inspira. Dincolo de Spania istorica, a carei poveste ar necesita mii de pagini scrise sau nesfarsite balade orale, exista statul contemporan, in care monarhia si-a pastrat un rol important, desi foarte discret. Ibericii din zilele noastre nu sunt cu nimic mai prejos decat predecesorii lor. Arhitectura spaniola este mai la moda ca oricand, cinematografia locala ocupa un capitol special in arhivele genului, iar bogatia culturala a acestei tari complexe nu pare sa aiba de gand sa paleasca. }mpartita in mai multe provincii cu trasaturi specifice, Spania este un paradis turistic, oferind mai multe civilizatii la pretul uneia singure si necesitand saptamani intregi, daca nu chiar luni, pentru a fi descoperita asa cum se cuvine.
Madrid
Frumusetea acestui oras este greu de descris in cuvinte pentru ca provine in mare masura din pofta de viata a locuitorilor sai. Prima oara Madridul impresioneaza prin arhitectura, armonie, urbanism. Dupa cateva zile insa, atmosfera devine mai puternica decat decorul, tonul mai important decat muzica, iar sufletul mai plin decat buzunarul. Prieteniile se leaga usor, iar viata adevarata incepe o data cu lasarea serii, cand madrilenii pornesc in mars sa cucereasca cluburile si discotecile, restaurantele se umplu de oameni hotarati sa goleasca atat bucataria, cat si pivnita, iar strazile se lumineaza feeric. Rezistenta la somn a spaniolilor este incredibila, ca si dorinta lor de a se bucura de fiecare zi ca si cum ar fi ultima.
Un oras la inaltime
Mentionat pentru prima oara in 932 ca cetate maura, dar avand o existenta anterioara sub numele de Matricia, Madridul a devenit abia in 1561 capitala Spaniei. Orasul se afla in chiar inima regatului, la o inaltime de circa 650 de metri, fiind cel mai inalt centru administrativ al Europei. Scena a nenumarate conflicte armate, teatru al dictaturii si al razboaielor civile, Madridul a suferit nenumarate modificari de-a lungul timpului, pierzandu-si complet zidurile de aparare si 13 din cele 16 porti. Oras universitar incepand cu 1508, Madridul este unul din principalele centre cultural-stiintifice din Europa si din lume, avand in patrimoniu nenumarate opere de arta. Doua zile sunt necesare pentru a vizita principalele sale puncte de reper, insa macar o saptamana pentru a-i da de gust. Un tur de forta madrilen poate incepe din sud-estul orasului, de la Centro de arte Reina Sofia spre Gradina botanica, apoi pe la Muzeul Prado, prin piata Cenovas del Castillo, muzeul Thyssen-Bornemisza, in sus, spre fantana Cibelei, apoi spre vest, pe Calle de Alcale, cu trecere pe la Academia San Fernando, Puerta del Sol, apoi pe Calle Mayor, cu trecere prin Plaza Mayor, pana la Plaza de la Villa.
Museo del Prado (Muzeul Prado)
Pe latura pietruita a arterei Paseo del Prado, in partea de sud-est a orasului, se gaseste principalul centru cultural al Madridului si unul din cele mai importante muzee ale lumii. Edificiul deschis in 1819 pentru a adaposti obiectele de arta adunate de monarhii spanioli incepand de pe vremea Isabelei de Castilia poseda astazi cea mai bogata colectie de pictura vest-europeana din lume. Printre capodoperele expuse aici se afla lucrari ale marilor maestri spanioli Francisco Goya, Diego Velezquez si El Greco, dar si panze ale unor artisti flamanzi, olandezi, germani, francezi si italieni, achizitionate pe vremea cand aceste tari erau incluse in marele Imperiu spaniol. Muzeul a avut mult de beneficiat de pe urma legilor anticlericale din 1836, care au obligat manastirile, abatiile si bisericile sa cedeze o mare parte din patrimoniul lor cultural institutiilor publice. }n prezent, la Prado se lucreaza pentru adaugarea unei noi aripi, proiectata de Rafael Moneo, la inaugurarea careia cifra exponatelor muzeului se va dubla. }n ciuda lipsei evidente de spatiu, capodopera lui Velezquez, Las Meninas, beneficiaza de prezentare individuala.
Centrul de arta Reina Sofia
Infiintat de regina Sofia in 1986, acest centru de arta a reusit sa devina in cativa ani una din cele mai puternice institutii culturale europene, intrecandu-se in valoare cu parizianul Centru Pompidou. Gazduit intr-un fost spital, muzeul inveseleste austeritatea vechii cladiri din granit gratie celor doua ascensoare din sticla aplicate pe fatada. Colectia de arta adunata aici cuprinde, in principal, operele triadei moderne spaniole, formate din Pablo Picasso, Salvador Dale si Joan Miro. Vedeta muzeului este Guernica lui Picasso, expusa impreuna cu mai multe studii centrate asupra elementelor individuale ale lucrarii. Aceasta se gaseste la cel de-al doilea etaj al imobilului, alaturi de alte capodopere semnate Picasso. La etajul al patrulea pot fi admirate multe alte picturi moderne atat spaniole, cat si internationale. Centrul se arta se poate vizita contra sumei de 3 EUR.
Muzeul Thyssen-Bornemisza
Cel mai nou dintre cele trei centre principale de arta din Madrid, Muzeul Thyssen-Bornemisza este gazduit in mai multe galerii spatioase, vopsite in culoarea piersicii si puternic luminate natural, din cadrul superbului palat Villahermosa, construit in secolul al XVIII-lea. Impresionanta colectie de arta a muzeului cuprinde circa 800 de picturi ilustrand istoria culturala a Europei de Vest prin lucrari reprezentative pentru fiecare curent artistic major, incepand de la goticul italian (secolul al XIII-lea) si pana la extravagantul pop-art american (secolul XX). Doua sali sunt dedicate impresionistilor si postimpresionistilor, cuprinzand picturi de Pissarro, Renoir, Monet, Degas, Van Gogh si Cazanne. Criticii au descris panzele adunate aici ca fiind opere nesemnificative ale unor artisti importanti sau opere semnificative ale unor artisti lipsiti de importanta, insa aceasta teorie este dezmintita de prezenta unor lucrari precum Portretul lui Henric al VIII-lea, realizat de Hans Holbein. Principalul atu al muzeului ramane totusi coerenta colectiei sale, care ilustreaza mai bine ca oriunde in lume evolutia artei vest-europene. Picturile expuse aici au fost achizitionate intre 1920 si 1980 de catre industriasul si baronul elvetian Hans Heinrich Thyssen- Bornemisza si tatal sau. Hans Heinrich si-a donat intreaga colectie de arta Spaniei in 1993, la rugamintea sotiei sale, Carmen Cervera, o fosta miss Spania.
Convento de las Descalzas Reales (Manastirea calugaritelor desculte de sorginte regala)
Infiintata la finele secolului al XVI-lea, aceasta manastire a fost rezervata timp de 200 de ani femeilor cu sange regal. }n ciuda fatadei sale austere, realizate din piatra si caramida, lacasul de cult a fost bogat inzestrat de-a lungul timpului de catre nobilele sale rezidente. }n interiorul sau sunt expuse, prin urmare, superbe picturi de Zurbaran, Tiziano si Peter Brueghel cel Batran, dar si o serie de tapiserii deosebit de valoroase, precum si mai multe obiecte de cult batute in pietre pretioase. Manastirea a fost ridicata la dorinta Juanei de Austria, sora regelui Filip al II-lea, care a trait aici pana la sfarsitul zilelor ei pamantesti. Lacasul de cult nu si-a schimbat nici astazi destinatia initiala, cateva maicute (nu neaparat cu sange albastru) ducandu-si inca traiul aici, cultivandu-si singure legume in gradina manastirii.
Palacio Real (Palatul regal)
Palatul regal a fost construit la inceputul secolului al XVIII-lea, din ordinul primului rege spaniol din dinastia de Bourbon, Filip al V-lea, pe locul strategic unde se inaltase anterior prima fortareata maura din Madrid (Alcazar), datand din secolul al IX-lea. Nostalgic dupa palatul Versailles, unde locuise in tinerete, monarhul a incercat sa reproduca in spatiul iberic opulenta resedinta regala franceza. Intrarea in palat este strajuita de doua statui din piatra reprezentandu-i pe printul incas Atahualpa si pe regele aztec Montezuma, probabil singurul omagiu adus de spanioli fostilor stapani ai continentului american. }n interior exista nu mai putin de 2.800 de incaperi de un lux orbitor, cu bogate decoratii in stil rococo, covoare si portelanuri scumpe, oglinzi, candelabre imense si ceasornice complexe. Din 1764, cand Carol al III-lea s-a mutat aici, si pana la abdicarea lui Alfonso al XIII-lea, in 1931, palatul si-a indeplinit cu cinste functia de resedinta regala. Actualul monarh insa, Juan Carlos, a preferat sa isi duca familia in mai modestul palat Zarzuela, situat in afara orasului, revenind aici doar cu ocazia ceremoniilor oficiale. }n absenta suveranului, in edificiu pot fi vizitate Biblioteca regala, unde se afla prima editie a capodoperei lui Cervantes, Don Quijote, Muzeul muzicii, unde este expusa cea mai vasta colectie de instrumente Stradivarius (cinci la numar), o galerie a armurilor, unde pe langa costumele metalice de lupta mai sunt prezentate cateva interesante instrumente medievale de tortura, precum si farmacia regala, unde se pot vedea fiolele si eprubetele in care se preparau medicamentele monarhilor. Vizitarea palatului costa 7 EUR, iar un tur asistat de ghid 8 EUR.
Fuente de la Cibeles (Fantana Cibelei)
Situata in Plaza de la Cibeles, in partea de est a Madridului, aceasta fantana o reprezinta pe Cibela, zeita fertilitatii si emblema neoficiala a capitalei spaniole, tolanita in carul ei tras de lei. Alaturi se inalta Palacio de Comunicaciones, sediul central al postei madrilene, gazduit intr-o fastuoasa cladire cu aspect de catedrala.
Plaza de la Villa (Piata orasului)
Aceasta piata situata in vestul orasului reuneste unele din cele mai vechi cladiri madrilene. Aici se gaseste Casa de la Villa, primaria capitalei, care a fost construita in 1644, servind, pe vremuri, si ca resedinta a primarului, si ca inchisoare. }n apropiere se inalta Casa Cisneros, un palat construit in 1537 pentru nepotul cardinalului Cisneros, unul dintre capii Inchizitiei. De cealalta parte a pietei se afla Torre de Lujanes, un vechi edificiu in care se spune ca a fost inchis Francisc I al Frantei, dusmanul de moarte al imparatului Carol Quintul.
Plaza Mayor (Piata mare)
Tacuta si austera, Plaza Mayor a fost construita intre 1617 si 1619 din ordinul regelui Filip al III-lea, a carui statuie ecvestra se gaseste in mijlocul pietei. De-a lungul timpului, aceasta a fost teatrul a nenumarate spectacole publice, autodafeuri, canonizari ale sfintilor, executii ale criminalilor, casatorii ale familiei regale, lupte de tauri (pana in 1847), baluri mascate, focuri de artificii si diverse aniversari. }n prezent Plaza Mayor este inchisa pentru autovehicule, ceea ce explica linistea nefireasca din aceasta zona centrala a Madridului. Duminica dimineata, aici se organizeaza un targ de filatelie si numismatica. Cea mai veche cladire a pietei este Casa de la Panader’a (Brutaria), numita astfel dupa magazinul de paine peste care a fost construita. Peste drum se gaseste Casa de la Carniceria (Macelaria), care gazduieste acum o sectie de politie.
Puerta del Sol (Poarta soarelui)
}n realitate, Poarta soarelui nu mai exista de mult, insa locul unde aceasta se inalta pe vremuri, situat in chiar inima Madridului, este kilometrul zero de unde se masoara toate distantele in Spania. Faptul este confirmat de o placuta din arama asezata aici, pe un trotuar. Piata din aceasta intersectie a fost renovata atent in 1986, adapostind astazi La Mariblanca, copia unei statui care impodobea aici o fantana cu circa 250 de ani in urma, precum si o reprezentare ecvestra a regelui Carlos al III-lea.
Castilia
Regiunea centrala a Spaniei, cunoscuta sub numele de Castilia, reuneste unele din cele mai importante monumente ale tarii. Aici se gaseste stravechiul Toledo, fosta capitala a imperiului, si tot aici se inalta Escorialul, splendida manastire-palat. }n Castilia dainuie apeductul roman de la Segovia, cetatea Alcazar, zidurile medievale de aparare ale Avilei, precum si universitatea legendara din Salamanca. Toate acestea se regasesc relativ aproape de Madrid, fiecare dintre ele meritand macar un scurt popas. Acesta se va prelungi insa odata ajunsi in labirintul drumurilor medievale ale Castiliei, unde fiecare zid spune o poveste, iar timpul pare sa incremeneasca intre crenelurile castelelor.
Toledo, capitala iberica
Situat la sud-vest de capitala, pe fluviul Tago, Toledo este unul din cele mai vechi orase din peninsula Iberica. Cucerit in 192 }.H. de catre romani, a primit numele de Toletum. Capitala a regatului vizigot intre 554 si 711, a fost cucerit si stapanit apoi timp de patru secole de catre arabi. Ocupat dupa aceea de catre regele Alfonso al VI-lea al Castiliei, a fost pana in 1561 centrul administrativ al regatului. Importanta sa strategica este coplesitoare, fapt ce explica disputarea asezarii de catre numeroasele popoare care au poposit in zona. De altfel intre Toledo si Madrid se inalta, in varful unui deal numit El Cerro de los Angeles (Dealul ingerilor), considerat a fi centrul geografic al Spaniei, o statuie a mantuitorului Iisus, simbol al Spaniei catolice.Adevarat oras-monument, actualul Toledo ilustreaza toate etapele prin care a trecut vechea capitala iberica. Vestigiile romane alterneaza cu zidurile medievale si bisericile gotice, iar ruinele fortaretelor maure sfideaza prin rezistenta trecerea timpului. Orasul traieste sub semnul lui El Greco, care l-a imortalizat de nenumarate ori in operele sale. Trei credinte s-au manifestat aici de-a lungul timpului, fiecare lasandu-si in urma casele de rugaciune: cea crestina, cea araba si cea mozaica.
Catedrala
Catedrala din Toledo a fost ridicata in secolul al XIII-lea, fiind una din cele mai frumoase din Spania si sediul cardinalului primat. Sub aparenta unei cladiri sobre se ascund nenumarate comori, precum vase liturgice batute in pietre pretioase, bogate vesminte ecleziastice, tapiserii istorice si multe vitralii viu colorate. Adevarata avere a catedralei consta insa in picturile adunate aici, care poarta semnaturile unor artisti precum Tintoretto, Tiziano, Murillo, El Greco, Velzquez si Goya. Surprinzatoare este Capela mozarabica, unde se tin inca slujbe in zilele deduminica, in conformitate cu stravechiul rit mozarabic.
Biserica Santo Tom
Construita in secolul al XV-lea, aceasta micuta capela catolica a devenit celebra datorita faptului ca gazduieste una din cele mai cunoscute lucrari ale lui El Greco, nmormantarea contelui de Orgaz. Pictura surprinde minunat spiritul epocii, printre personajele sale putand fi recunoscuti atat artistul, cat si fiul acestuia, tanarul Jorje Manuel. De altfel, in Toledo poate fi vizitata casa lui El Greco, unde sunt expuse copii ale mai multora dintre panzele acestuia, iar in muzeul din apropiere sunt prezentate cateva opere originale, dintre care se distinge o panorama a orasului, avand pe fundal cladirea spitalului Tavera.
Santa Maria la Blanca (Sfanta Maria cea Alba)
Construita in 1203 pentru a adaposti o sinagoga, aceasta cladire a fost consacrata ca biserica catolica in secolul al XV-lea, dupa ce a fost devastata de o multime de crestini, condusa de sfantul Vincent Ferrer. Cu toate acestea, arhitectura sa nu este nici specific mozaica, nici crestina (cu exceptia unui altar din secolul al XVI-lea), ci maura. Prin urmare, interiorul lacasului de cult are cinci naosuri, mai multe arce in forma de potcoava si capiteluri decorate cu citate din Coran.
San Juan de los Reyes
Aceasta frumoasa biserica in stil gotic, strabatuta de galerii elegante, a inceput sa fie construita in 1476, din dorinta cuplului regal format din Ferdinand si Isabela. Catusele de fier de pe peretii exteriori ai lacasului de cult au fost lasate acolo pentru posteritate de catre crestinii eliberati de sub jugul maur. Initial, monarhii catolici au intentionat sa foloseasca aceasta biserica drept loc de ingropaciune pentru membrii familiilor regale, insa si-au schimbat parerea dupa marele triumf inregistrat la Granada, in 1492.
Poveste mozaraba
Evenimentele de o factura speciala petrecute in Spania au generat aici fenomene unice in lume. Unul dintre acestea se refera la mozarabi, crestinii care si-au pastrat religia intr-o forma oarecum modificata sub dominatia islamica. }n aceeasi ordine de idei, arta mozaraba, creata de spanioli, este de inspiratie religioasa crestina, dar influentata formal de cultura islamica.
El Escorial
La 50 km nord-vest de Madrid, pe dealurile de la poalele muntilor Guadarrama, se inalta Manastirea San Lorenzo del Escorial, loc traditional de ingropaciune pentru monarhii Spaniei. Cladirea a fost ridicata de fanaticul religios Filip al II-lea, in onoarea augustului sau tata, Carol Quintul. Proiectat de Juan de Herrera, cel mai mare arhitect renascentist al Spaniei, edificiul este extrem de amplu, avand o structura rectangulara si o sobrietate demna de o necropola regala. De altfel, toti monarhii Spaniei, incepand de la Carlos I (cu doar trei exceptii), sunt ingropati aici, in Pantheonul regal, impreuna cu reginele care au nascut viitori suverani. Cele mai putin norocoase, impreuna cu odraslele lor neincoronate, se odihnesc in Pantheonul infantilor. Manastirea mai pastreaza biblioteca lui Filip al II-lea, continand 4.000 de volume rare si circa 2.700 de manuscrise extrem de valoroase, printre care se numara si un jurnal al Sfintei Teresa.
Vila
Situata la o altitudine de circa 1.250 m, Vila este cea mai inalta capitala de provincie din Spania. Regele Alfonso al VI-lea si ginerele sau, contele Raimundo de Borgota, au reconstruit in 1090 orasul si zidurile sale de aparare, reusind sa-l puna astfel permanent sub controlul crestinilor. Aceste structuri militare, cel mai bine conservate din intreaga Spanie, sunt cele care-i confera astazi orasului aerul sau specific medieval. Deosebit de groase si de rezistente, ele se intind pe o lungime de circa 2 kilometri si jumatate in jurul orasului, avand nu mai putin de 88 de bastioane.
Salamanca
Salamanca, orasul de pe Tormes, a devenit celebra prin universitatea sa, la fel de valoroasa pentru spanioli ca Oxfordul pentru englezi. }nfiintata de Alfonso al IX-lea in 1218, aceasta se poate lauda cu o biblioteca ce contine circa 50.000 de pergamente si volume legate in piele. Orasul se mai poate mandri cu doua catedrale: cea noua (Catedral Nueva) si cea veche (Catedral Vieja). Aceasta din urma poseda un spectaculos altar din 53 de panouri pictate, precum si o bogata colectie de obiecte de cult, reunite in Capela Santa Barbara.
Barcelona
Considerata de multi cel mai frumos oras nu doar din Spania, ci din intreaga Europa, Barcelona era centrul unui adevarat imperiu mediteranean pe vremea cand Madridul era un biet avanpost maur in mijlocul Peninsulei Iberice. Superba si cosmopolita, capitala catalana este considerata astazi al doilea oras al tarii, rivalizand cu Madridul atat in ceea ce priveste viata culturala, cat si cea sociala. Catalanii sunt la fel de activi ca madrilenii, insa mult mai mandri si mai bataiosi, vorbindu-si cu mandrie limba, folosita, de altfel, si in mass-media locala. Circa o saptamana este necesara pentru descoperirea Barcelonei, riscul unei sederi prelungite fiind sa nu mai doriti sa plecati de aici, caci acest oras are totul, incepand de la istorie si armonie pana la activitati sportive si cartiere de afaceri. }nsa, mai presus de orice, Barcelona are farmec, cu care e bine sa va umpleti bine bateriile, pentru ca nu-l veti mai intalni sub aceasta forma in nici o alta parte a lumii.
Catedral de la Seu
Catedrala din Plaza de la Seu este o structura gotica elaborata, construita intre 1298 si 1450. Turla si fatada gotica au fost adaugate insa mai tarziu, abia in 1892. Interiorul bisericii este foarte bogat, remarcandu-se stranele minutios sculptate, mormantul Sfintei Eul lia (careia ii este dedicata) si galeriile ample. Pe treptele catedralei se aduna din pacate turme de cersetori, cu un aspect prea putin catalan. Piata din jur este foarte animata, aici reunindu-se frecvent mimii si artistii ambulanti. Duminica dimineata in acest loc se danseaza sardana, un dans traditional catalan.
Santa Maria del Mar
Cea mai simetrica biserica a Barcelonei si cu siguranta cel mai bun exemplu de structura gotica mediteraneana din localitate, Santa Maria del Mar a fost construita intre 1329 si 1383, urmare a unui juramant facut cu un secol in urma de Jaume I, privind ridicarea unui lacas de cult dedicat protectoarei marinarilor. Biserica isi datoreaza actualul aspect gratios furiei anticlericale a anarhistilor din 1936, care au distrus in mare masura cladirea veche. Bazilica, avand multe capele si strane din lemn, a ars 11 zile la rand, aproape prabusindu-se din cauza caldurii degajate de flacari. A fost restaurata dupa incheierea razboiului civil din Spania (in 1939) de mai multi arhitecti apartinand scolii post-Bauhaus, care au incercat sa-i pastreze puritatea formala initiala.
Casa de la ciutat – Ajuntament de Barcelona (Primaria)
Situata in Plaza Sant Jaume – inima cartierului gotic barcelonez, la numarul 1, primaria a fost construita in secolul al XV-lea. Peste drum se inalta Palau de la Generalitat, candva un forum roman, astazi sediul guvernului autonom catalan. Primaria se distinge prin superbele sale sali interioare, dintre care iese in evidenta Sale de Cent, sediul primului parlament european, de unde Consiliul celor 1.000 a condus Barcelona intre 1372 si 1714. Deosebit de frumoasa este si Sale de Croniques, decorata de imensele picturi murale negre cu auriu ale lui Josep Maria Sert, realizate in 1928 si ilustrand campania catalana organizata in secolul al XIV-lea in Bizant si Grecia.
Sardana-na-na-na
Mandria catalana se manifesta si la acest nivel artistic. Daca limba lor este una romanica, dansul este unul specific mediteranean, cunoscut de pe vremea etruscilor. Sardana este un cantec popular dansat in cerc, ca o hora, care se poate auzi/vedea si astazi in pietele Barcelonei, in zilele de sarbatoare. Pe plan international, sardana a inceput sa fie cunoscuta mai ales dupa Olimpiada din 1992, cand un astfel de program artistic a fost organizat la inceperea competitiei sportive.
Castele animate
Castelleros sau castelele umane sunt specifice Cataloniei, unde sunt privite ca un sport national. Pentru ridicarea unui astfel de edificiu uman se formeaza echipe din barbati zdraveni, care se urca unii pe umerii celorlalti, pentru a ridica turnuri cat mai inalte. Expertii pot ajunge la cate opt-noua etaje, insa secretul consta in reducerea greutatii participantilor pe masura ce se realizeaza nivelele superioare.
Palau Gaell
Gaude a construit aceasta casa intre 1886 si 1889, pentru contele Eusebi de Gaell Bacigalupi, principalul sau protector. Imobilul este una din cele mai reusite lucrari ale arhitectului si singura resedinta privata deschisa in prezent pentru public. Fatada intunecata contrasteaza dramatic cu interiorul somptuos, unde coloane Art Nouveau in forma de sulite incadreaza ferestrele, sprijinind plafonul din lemn bogat sculptat. Stilul specific arhitectului este insa cel mai evident pe acoperis, unde cosurile din ceramica multicolora atrag privirea prin aspectul lor vesel, amintind de operele ulterioare ale lui Gaude, Parcul Gaell si La Pedrera. De remarcat girueta in forma de liliac de pe cel mai inalt horn al acoperisului, simbol al lui Jaume I Cuceritorul, care a adus casa de Aragon la apogeu, in secolul al XIII-lea.
Casa Mila
Cunoscuta mai curand ca La Pedrera (Cariera de piatra), Casa Mila se distinge prin designul sau original, extrem de laudat astazi, dar foarte contestat in epoca. Finalizata in 1910, casa i-a inspaimantat pe locuitorii de atunci ai Barcelonei prin aspectul sai mistic, datorat in mare masura hornurilor atat de bizare, incat au fost supranumite de localnici espantabruxes (sperietoare de vrajitoare). Armata de cosuri de pe acoperis, comparata ba cu un harem de femei acoperite de voaluri, ba cu un regiment de soldati cu coifuri metalice, ofera un spectacol unic in dupa-amiezele tarzii barceloneze, cand sunt scaldate in lumina soarelui care coboara spre apus. }n mansarda casei s-a infiintat Espai Gaude (Spatiul Gaude), care descrie excelent repartizarea operelor lui Gaude pe intreg teritoriul Spaniei. Mai multe exponate ofera explicatii privind teoriile si tehnicile de constructie ale arhitectului, inclusiv o macheta rasturnata a criptei familiei Guell din Santa Coloma. Pentru un plus de autenticitate, apartamentele casei sunt inca locuite.
Casa Batllo
Tot creatia lui Gaude este si aceasta spectaculoasa casa cu acoperisul ondulat si solzos, reprezentand balaurul ucis de Sfantul Gheorghe, si balcoane ornate cu motive de oase si cranii, sugerand victimele monstrului. Temele sunt imprumutate din istoria medievala a Cataloniei, caracterizata de fervoarea religioasa.
Costa Brava
Este denumirea sub care este cunoscut litoralul mediteranean al Cataloniei, situat la nord-est de Barcelona, capitala provinciei. }ntreaga coasta este impanzita de statiuni turistice de toate categoriile, adapostite de falezele inalte sau cuibarite in golfurile stancoase. Litoralul inalt al Mediteranei este aici extrem de spectaculos, singurul dezavantaj fiind absenta plajelor naturale de nisip, inlocuite de localnici cu unele artificiale, din pacate foarte inguste. Alternativa o reprezinta platourile stancoase de pe coasta, tot atat de frumoase pe cat sunt de incomode. Apa in schimb este limpede si albastra cum numai Mediterana poate fi, iar palmierii si cactusii giganti se simt ca la ei acasa pe versantii litorali, bantuiti de pisici semisalbaticite. De pe Costa Brava se poate ajunge foarte usor la Barcelona, cu trenurile regionale, dar si in Andorra sau in sudul Frantei, spre care pleaca numeroase autocare. De asemenea, in apropiere se afla insulele Baleare, una din destinatiile favorite de vacanta ale Europei.
Insulele Baleare
Acest arhipelag situat in vestul Mediteranei, pe un prag submarin, a supravietuit multa vreme gratie pescuitului, agriculturii si exploatarilor de marmura. }n prezent insa, turismul este rege aici, in fiecare vara insulele fiind invadate de hoarde dezlantuite de hedonisti ahtiati dupa soare, mare si petreceri fara sfarsit. Plajele sunt minunate in Baleare, mancarea excelenta, iar viata de noapte salbatica. }n mod paradoxal, turismul intens nu a impiedicat cele patru insule majore a arhipelagului (Mallorca, Menorca, Ibiza si Formentera) sa-si pastreze individualitatea. Pe langa discoteci si cluburi de noapte, acestea adapostesc catedrale gotice, ruine preistorice, sate pitoresti de pescari si livezi intinse de maslini si portocali. Capitala arhipelagului, Palma de Mallorca, este un oras cu o bogata istorie medievala, principala sa atractie fiind catedrala gotica La Seo, construita intre 1230 si 1600, pe locul unei vechi moschei.
Valencia
Cel de-al treilea oras al Spaniei ca marime si capitala a provinciei cu acelasi nume, Valencia este un important port la Marea Mediterana si un centru comercial foarte activ. Pe langa faptul ca aici se serveste cea mai buna paella din tara, orasul se mai poate lauda cu o clima minunata si cu unul din principalele festivaluri iberice, organizat in fiecare primavara. Printre monumentele Valenciei se numara Palacio del Marques de Dos Aguas, o superba cladire baroca, avand o extravaganta fatada sculptata si un interior de un lux orbitor. Muzeul local de Arta este cotat printre cele mai bune din tara, colectia sa cuprinzand picturi semnate de El Greco, Goya, Velezquez si mai multi impresionisti valencieni. La Institutul de Arta Moderna sunt expuse numeroase lucrari apartinand artistilor spanioli din secolul XX. Ciudad de las Artes y de las Ciencias este un complex urias dedicat stiintei si artelor, care atrage singur in Valencia circa patru milioane de vizitatori anual. Catedrala orasului merita si ea macar putina atentie, din turnul acesteia putand fi admirata o superba panorama a localitatii si o excelenta vedere la mare. Interesanta este si universitatea din Valencia, infiintata in 1500 si una din cele mai bine cotate din Spania.
Alicante
Situat in golful cu acelasi nume, pe coasta de sud-est a Spaniei, Alicante este cel de-al doilea oras ca marime din provincia Valencia si un important port comercial. Spre deosebire de alte localitati de pe coasta Mediteranei, nu traieste exclusiv din si pentru turism, fiind renumit pentru vinurile si uleiurile sale vegetale. Orasul este bogat in muzee si zone de agrement, printre care se numara cateva excelente baze pentru sporturi nautice. La nord-vest de Expanada de Espana, principala artera a localitatii, se inalta impozanta Catedrala San Nicolas, iar din jurul acesteia se dezvolta stradutele inguste care formeaza El Barro, vechiul centru din Alicante. Spre sud-vest, langa Calle de Italia, se gasesc majoritatea oficiilor pentru turisti si a restaurantelor unde se serveste o minunata paella, ca la ea acasa.
Andaluzia
Situata in sudul Spaniei, cu iesire atat la Marea Mediterana, cat si la Oceanul Atlantic, provincia Andaluzia (Andalucia in spaniola) a fost marcata pentru totdeauna de trecerea maurilor. Acestia, la origine popoare musulmane din nordul Africii, au cucerit Gibraltarul, in anul 711, si s-au instalat in sudul Spaniei, caruia i-au dat numele de Al-Andalus. Aici au ramas pentru aproape 800 de ani, fiind expulzati din Granada de trupele regale in 1492. }nsa maurii nu au plecat niciodata cu adevarat din Andaluzia, cultura lor fiind prezenta in fiecare coltisor al acestei minunate provincii. Nimic mai spectaculos decat mistica moschee din Cordoba, Alhambra palatul magic al Granadei sau turnul Giralda, emblematic pentru mandra Sevilla. Departe de forfota oraselor, se intind nenumarate sate albe, cu strazi inguste si ferestre blocate de gratii puternice, ascunzand dupa zidurile lor palide vaste curti interioare, eventual racorite de apa cate unei fantani. Aceasta este patria castelelor dantelate si a oamenilor cu foc in priviri, al caror spirit este caracterizat cel mai bine de flamenco, un cantec cumplit de sfasietor, insotit de un dans extrem de energic.
Sevilla
Sevilla se intinde de o parte si de alta a raului Guadalquivir, in special pe malul estic al acestuia, zona sa centrala fiind formata dintr-o retea de strazi vechi, inguste si sinuoase, legate intre ele prin mici piete. Nici o inima de piatra nu ar putea rezista captivantei atmosfere a orasului, un amestec captivant de stil, eleganta, mandrie, intimitate si veselie, totul asezonat cu un romantism fara egal. Zgomotoasa in centru, Sevilla isi coboara vocea tot mai mult pe masura ce inaintati spre periferie, strabatand serpuitele ei alei medievale. Nicaieri spectacolele de flamenco nu sunt mai impresionante, iar luptele de tauri mai salbatice. Metaforic vorbind, Sevilla este un oras plin de intelepciune, cu o istorie zbuciumata, din care a tras invatamintele de rigoare. Acesta este motivul pentru care andaluzii marelui oras petrec ca si cum fiecare zi ar fi ultima, multumind divinitatii pentru fiecare clipa de bucurie ce le-a fost oferita.
Alcazar
Inaltele fortificatii ale acestui palat nu anunta prin absolut nimic bogatul sau interior. }n ciuda denumirii si a aspectului sau, acesta nu este catusi de putin un castel autentic maur, fiind construit la circa 100 de ani dupa recucerirea Sevillei de catre spanioli, de catre Pedro cel Crud. Monarhii catolici Ferdinand si Isabela, al caror unic fiu, printul Juan, s-a nascut aici in 1478, au ridicat o noua aripa edificiului, pe care Carol Quintul a dezvoltat-o cu ocazia festivitatilor organizate pentru nunta sa, in 1526. Una din cele mai frumoase parti a palatului este Patio de las Doncellas (Curtea domnisoarelor), numita astfel dupa tributul anual constand in 100 de fecioare, care i se facea sultanului maur din cetatea ridicata initial in acest loc. Decoratiile bogate ale acestei curti amintesc pe buna dreptate de palatul Alhambra, fiind realizate chiar de catre artizanii din Granada. De aici se deschide Salonul ambasadorilor, unde Carol Quintul s-a casatorit cu Isabela de Portugalia.
Catedrala
Constructia masivei catedrale din Sevilla a inceput in 1402, la un veac si jumatate dupa ce Ferdinand al III-lea eliberase orasul de sub stapanirea maura, si a durat inca un secol si mai bine. Eforturile nu au fost zadarnice, caci acest lacas de cult este cel mai amplu si mai inalt din Spania, cel mai mare edificiu gotic din lume si a treia biserica din Europa ca dimensiune, dupa bazilica romana San Pietro si catedrala britanica St. Paul. }n plus, aici se gaseste cel mai mare altar din lemn sculptat al lumii. Interiorul este destul de intunecat, fiind bogat ornamentat cu decoratii baroce. Remarcabile sunt Madonele pictate de Murillo si Zurbaren. Turnul catedralei, Giralda, este un splendid exemplu de arhitectura maura si simbolul orasului Sevilla. La origine minaretul unei moschei, acesta a fost inclus de crestini in corpul catedralei, adaugandu-i ulterior o clopotnita si o girueta. }n loc de trepte, 35 de rampe inclinate duc spre platforma din varful turnului, unde se spune ca Ferdinand al III-lea ar fi urcat cu calul sau pentru a admira orasul re care tocmai il cucerise.
Sevilla-party
De mai bine de un secol, in fiecare aprilie, Sevilla dezlantuie unul din cele mai animate festivaluri.
Copyright © 2012 Turism Blog - Toate drepturile rezervate